Ceea ce n-au reușit o mie de ani de istorie, Gheorghe Doja, Matei Corvin, Iancu de Hunedoara, Horia, Cloșca și Crișan, Avram Iancu, Tratatul de la Trianon și Dictatul de la Viena a reușit, iată, Victor Ponta: să-i aducă în aceeași barcă de doi fără cîrmaci pe un naționalist feroce cum e Vadim Tudor și UDMR-ul! Pe Vadim îl înțeleg: în visele lui de mărire confundă Balatonul cu Rudotelul. Dar pe Frunda, pe Hunor?! Asta nici nu mai e o alianță contra naturii, e pur și simplu un viol reciproc, în direct și la o oră de vîrf. Vorba singurului ungur din satul meu, Laczi-bácsi: „Istenem, forte mare grădinu’ tău!“.
M-am tot gîndit zilele trecute ce meserie din vremurile de dinainte de 1990 i s-ar potrivi lui Titus Corlățean, ministrul de Externe, care – ca să-l parafrazez pe Adrian Năstase – seamănă perfect cu Nicolae Titulescu la pantofi: Titulescu purta, ca și Corlățean, pantofi negri. Ei bine, intuiția îmi spune că Titus ar fi fost, cu fața, cu limbajul lui, un excepțional tractorist. Cu cîtă energie creatoare, cu cît aplomb ar fi arat, discuit, semănat și recoltat ogoarele patriei! Iar seara, după o zi obositoare, dar fructuoasă de muncă, ar fi mers la bufetul comunal și-n fața unei „amestecate“ (rachiu cu un strop de sirop) ar fi răsfoit, autodidact, Engleza fără profesor. Manualul, nu piesa lui Eugen Ionescu.
Am fost întrebată cu cine votez în turul doi. Păi, cu cine-am votat și-n primul tur: cu Klaus Iohannis. Am și un slogan pentru asta: „Sași din toate țările, uniți-vă!“.
(va urma)