La ultimul dans pe parchet pentru două dintre cele mai importante personalități ale României de azi, una era să-și rupă gâtul. Mare e Dumnezeu că nu s-a întâmplat asta. Cine a avut ideea să-l scoale pe Nicușor din tribună și să-l momească cu mingea pe teren, la meciul de retragere al Cristinei Neagu, ar trebui cercetat pentru atac la siguranța națională. Niciodată n-am avut emoții atât de mari la vreun meci al naționalei de handbal feminin cât am avut la schimbul de pase dintre președintele țării și Narcisa Lecușeanu. În orice fracțiune de secundă, de la ridicarea lui de pe scaun, până la momentul culminant al celor două șuturi la poartă, m-am temut că va călca strâmb, se va împiedica sau că îl va mușca mingea de nas. A depășit la mustață toate aceste pericole, dovadă că Cel de Sus nu a fost atât de supărat pe el că a autorizat, pe final de mandat la primărie, Pride Parade de Rusalii. Ne-am chinuit atâtea luni cu alegerile, că numai asta ne trebuia acum, în pline negocieri pentru formarea guvernului, și anume un președinte îmbrăcat în gips și cărat pe la operații prin străinătate. Nu zice nimeni că trebuia să arunce ca Gațu în anii ‘70, dar atât de multă lipsă de creativitate și spontaneitate într-un moment care se voia distractiv și aducător de popularitate nu cred că am mai văzut. Și îmi e teamă că vom mai vedea. Nicușor e operat de reflexele personajului carismatic. Poate s-au convins și consilierii lui că e pârnaie la asemenea manifestări și l-au sfătuit să se retragă din handbal odată cu Cristina Neagu.
Tocmai a avut loc primul atentat asupra lui Nicușor Dan
