Sceneta discursurilor lui Nicușor D. și Eugen T. la Cotroceni ar fi fost comică dacă ai fi uitat cît era de jalnică. Să negociezi, chipurile, oficial și neoficial, mai mult de o lună, cu partidele ca să-l pui premier tot pe Tomacul care te consiliază onorific și să-ți mai și închipui că ai făcut o treabă deșteaptă, asta înseamnă să-ți bați joc de funcție crezînd că ești deștept. Nicușor a cuvîntat fericit de parcă i s-ar fi arătat Mesia și ar fi ieșit cu el de mînă, să ni-l arate. Tomac recita o frază și se uita galeș la Nicușor să vadă ce părere are. Iar ăsta dădea din cap, dădea din cap fermecat, să zică „independentul” lui mai departe. Și Tomacul, încurajat, cuvînta încă o frază și iar se întorcea spre Nicușor să-i dea nota.
Care e marea calitate a Tomacului, în afară de slugoșenia duioasă cu care l-a cucerit pe Băsescu și a fermecat-o pe Udrea? Că nu e Bolojan! Altminteri, Nicușor l-a propus de premier fiindcă la Cotroceni viitorul propus n-o fi știut să-i spună decît DA și să-și rostogolească ochii a uimire de genialitatea cu care consiliatul își căuta cuvintele.
Să-l dai drept independent pe unul care e președinte de partid, doar fiindcă Tomacul n-a fost în stare să-și bage PMP-ul în Parlament (în schimb s-a chivernisit cu un loc în Parlamentul European), asta e ca și cum l-ai lua pe Liviu Dragnea dintre cratițele cu care face pe cheful și l-ai pune ministru tehnocrat, fiindcă nu-i membru de partid. După cum se vede însă, Nicușorul a căutat pe cineva care să nu-i iasă din cuvînt, să-l pună prim-ministru, încît ori c-ar vorbi Tomacul din capul mesei de la Palatul Victoria, ori c-ar gesticula el acolo, să nu fie nicio deosebire. Mai mult, dacă el la Cotroceni o mai fi avînd cîte o sfadă cu pesediștii, Tomac pare că s-a pus deja bine cu ei, încît nu-i poate supăra decît din greșeală. Mediocru și ticăit într-ale politicii, Nicușor nu s-a lăsat pînă n-a găsit pe unul și mai mediocru (sic) decît el și dotat cu două sprîncene, să încaseze criticile și pamfletele în locul lui. N-ar fi însă de mirare dacă Tomacul, în strădania lui comandată să nu care cumva să indispună PSD-ul, va deveni și omul lor, ca sluga din piesa lui Goldoni, caz în care, cînd va deschide gura, se va uita și la dreapta spre Nicușor, și la stînga miluită a PSD-ului, încît din gură îi va ieși DA, iar din cap, NU.