Băsescu n-a fost luat cu lopata, ci cu grebla. Toni Greblă, de la USL, a citit, săptămîna trecută, textul suspendării lui Băsescu. Cel mai important moment din viaţa sa politică.
Reporter: Greblă. Ce nume este acesta?
Toni Greblă: Este un nume tradiţional românesc, exprimînd procesul muncii la cîmp.
Rep.: Este un instrument.
T.G.: Corect, este un instrument, dar care indică ideea de muncă. Nu poţi gîndi grebla fără muncă. Niciodată, de cînd mă ştiu, n-am văzut o greblă care să stea deoparte, fără rost.
Rep.: Grebla e bună doar vara.
T.G.: Vă contrazic. E bună pentru fîn, dar e bună şi pentru chestii casnice. Nu subestimaţi grebla!
Rep.: Dar nu e nici un proverb cu grebla, fiindcă prin greblă curge materia. Lopata o reţine!
T.G.: Grebla trage şi ea la greu, de ce nu recunoaşteţi? Cu lopata nu poţi face lucruri de fineţe. Grebla, da!
Rep.: Aţi folosit grebla vreodată?
T.G.: Am amintiri clare cu grebla. Copilăria mea, dar şi acum. Nu mă dezic de numele meu nici o clipă.
Rep.: L-aţi suspendat pe Băsescu.
T.G.: Eu doar am citit actul de suspendare şi am votat pentru suspendare. Sînt preşedintele comisiei juridice.
Rep.: Un instrument.
T.G.: În acele momente, da. A fost cel mai important moment politic din viaţa mea ca politician. A încununat o viaţă. Rar poţi să fii prezent activ într-un asemenea moment. Iar preşedintele Băsescu a greşit atît de mult încît a chemat un asemenea moment.
Rep.: O buruiană!
T.G.: Da. Este o buruiană. Nu se poate conduce o ţară în acest stil dictatorial. Constant nedemocratic.
Rep.: Pe preşedinte nu l-aţi luat cu lopata, ci cu grebla!
T.G.: Nu este de glumă aici! Acest om a diabolizat ţara. A rupt-o în fărîme. Nu te poţi juca cu el, fiindcă dumnealui creează numai şi numai disensiune.
Rep.: Ce-i de făcut acum?
T.G.: Să se întoarcă la popor şi poporul să aleagă. Îi convine cum a fost condus sau nu? Eu cred că nu, nu o să-i placă.
Rep.: Dar vă place Băsescu?
T.G.: Mie nu-mi poate plăcea un astfel de om.
Rep.: Dar, ca politician, are stofă. Greblă n-o să poată avea anvergura unui Băsescu.
T.G.: Dom’le, este un om al disensiunii, nu poate fi modelul meu.
Rep.: I-aţi cîntat prohodul.
T.G.: Pură întîmplare.
Rep.: A consemnat-o istoria.
T.G.: Eu sper ca istoria să mă consemneze şi cu alte fapte.
Rep.: Aveţi?
T.G.: Nu stau acum să le înşir. Judeţul meu se mîndreşte cu mine.