Deștept e ăla care a zis că cine n-are bătrîni să-și cumpere. Pentru că la cît de amărîți sînt, în România, cu 50 de lei îți iei vreo trei saci de bătrîni. Poți să-ți pui și la murat. S-o zicem pe-a dreaptă, noi nu prea avem bunicul ăla înțelept și jovial ca Moș Crăciun. Îl avem, în schimb, pe bunicul ăla alcoolic care pleacă toată ziua de-acasă ca să nu dea ochii cu Baba Cloanța. În mare parte din cauză că un sistem întreg își bate joc de ei, dar și pentru că n-ai nimic mai bun de făcut la bătrînețe decît să bei. Iată și ce rebuturi produce această mașinărie de creat bătrîni nefericiți.
1) Bătrînul care se pregătește de moarte – Poate că ați avut și voi bunici din ăia fataliști care simt inevitabilitatea morții de pe la 60 de ani și apucă să trăiască pînă la 90. Mamaia aia care stă un sfert de viață cu sicriul suit în pod pînă se umflă de la ploaie și crapă, cu prosoapele și lumînările în dulap și cu un sac de arpacaș în beci, gata oricînd să facă cîte o cisternă de colivă. Mai că sînt la un pas să-și facă slujba de înmormîntare de vii și să-și gătească singuri pomana, ca să știe o treabă. Deși la început îi compătimești, gîndindu-te că poate și tu o să ajungi la vîrsta lor, după primii cinci ani de lamentare continuă începi să te convingi că toată treaba asta e doar o metodă să scape de orice fel de muncă. „Tataie, vezi că ți-a crescut iarba în curte de nu mai știe nici mîța să iasă din ea!“ „Eh, ce rost mai are, oricum tre’ să mor.“ Mai nașpa e că se și folosesc de treaba asta cu moartea ca formă de șantaj emoțional: „Eh, lasă, nu trebuie să mai vii la mine, că oricum mor în curînd“.
2) Repetentul capitalismului – E omul ăla căruia, după ’89, viața i-a dat repetate șuturi în cur. Primul șoc a fost ăla pe care l-a avut cînd și-a dat seama că în capitalism nu mai poți să freci menta la muncă și să-ți iei leafa, și că trebuie să fii măcar vag necesar. De asta e supărat și speriat. Pentru că nu s-a adaptat vremurilor. Așa că iese în stradă și zbiară cerînd înapoi ceva ce probabil n-a avut niciodată. E cîinele ăla prea bătrîn ca să mai învețe că nu se mănîncă din toaletă. Singurul lucru care îl liniștește e cînd vede la televizor pe cineva care-i articulează temerile. Evident că vorbim aici despre fanii Antenei 3.
3) Veșnic tînărul – E moșul ăla libidinos care are impresia că banii vin la pachet și cu douăzeci de ani de tinerețe, care se îndrăgostește de puștoaice ușuratice și bagă bani în curul lor de zici că-s Dacii 1310. Cel mai trist e să-l vezi în cluburi, cum încearcă să danseze și nu ești sigur dacă așa se mișcă el sau are o criză de Parkinson. Juma de oră mai tîrziu e pe scaun la bar, urînd fiecare secundă din timpul petrecut acolo, în vreme ce bagaboanta aia mică a lui de-abia s-a încălzit.