De la o zi la alta ar trebui să vedem la știri tradiționalele reportaje cu oamenii care s-au mutat vara la cort pe Valea Cerbului sau pe la Izvorul Rece și trăiesc viața ca într-un vis frumos al românului, într-un perpetuu grătar cu mici și bere. Deși e cel mai ușor mod să fii eviscerat de un urs, cortul rămîne, de bine, de rău, soluția de criză a românului. De la Valea Prahovei la campingurile de la sud de Năvodari, cortul este casa departe de casă a neamului.
1 Cortul-apartament – Îl știți, e de obicei ăla portocaliu aprins și care are nevoie de opt oameni ca să-l ridice în picioare și de alți șase ca să-l pironească. E genul de cort cu care n-ai cum să te duci în sălbăticie fiindcă ești mai țipător decît un travestit într-o biserică. Deși teoretic e practic pentru familie, cortul-apartament e cumva nepotrivit pentru că e în contra spiritului. Te duci la cort ca să stai cît mai departe de oameni, nu ca să te înghesui cu ei ca la bloc. Dacă vrei să mergi cu familia, ia-ți trei corturi mai mici, nu te duce cu unul mare, pentru ca apoi să rămîneți toți fără casă la prima furtună.
2 Cortul standard – Îl cunoaștem prea bine pentru că mulți îl și avem. E cortul ăla ieftin, pe care îl vezi primul pe rafturile din hipermarket-uri. E făcut de chinezi, dar are RCO pe el ca să pară românesc. De la ora 7 dimineața încolo, cortul nu mai este un loc de trăit, ci mai degrabă un mediu de cultură pentru bacterii: e umed, fierbinte și lipsit de lumină. Ai putea cel mult să crești niște cîrtițe în el. Pe de altă parte, de la ora 3 dimineața pînă la răsăritul soarelui, coșmelia devine e în mod paradoxal mai rece decît o cherhana.
3 Cortul-coșciug – Este opusul absolut al cortului-apartament. De obicei îl vezi doar strîns într-un săculeț și agățat de rucsacul celor mai antisociali dintre munțomani. Dacă îl vezi întins înseamnă că ori ești alpinist, ori ești capră neagră. Este atît de bine izolat termic încît te întrebi la un moment dat dacă n-o fi vreo bucată de polistiren prinsă între prelată și polog.
