A început sezonul vacanțelor și, ca orice sezon al vacanțelor, și ăsta o să împrăștie hoarde de români peste tot pe mapamond. Fie că mergi în Maldive sau la Nisipurile de Aur, fii cu ochii în patru și o să-ți recunoști conaționalii imediat. Mai ales dacă urmărești semnele.
1) Vrea să unească mese – Acasă la el, românul o gargarisește cînd vine vorba de unire. Sigur, scrie pe toți pereții „Basarabia e România”, dar știm cu toții că n-o să facă nimic în privința asta. Cum trece granița însă, se trezește Mihai Viteazul în el și începe să anexeze teritorii în stînga și-n dreapta ca URSS. De obicei, teritoriile reprezintă alte mese, pe care le ia în brațe și începe să le plimbe de colo pînă colo pentru că oferta existentă de mese îl claustrează. Cînd descoperă un teritoriu nou, unii se mulțumesc să înfigă un steag. Românii, cum intră într-un restaurant, deja au pus mîna pe o masă s-o mute. „Sîntem patru oameni? Asta înseamnă că ne trebuie șase mese. Păi, ce dracu’ facem cu una singură? Ne călcăm în picioare? Am dat bani buni pe vacanța asta, merităm șase mese!”
2) Se ceartă cu GPS-ul – Dintr-un motiv care eludează logica, românul n-are nici o problemă să creadă că dacii au construit tuneluri energetice în Bucegi sau, că dacă scrie „partikip”, o să cîștige un iPhone gratis de la Arsenie Boca. Dacă GPS-ul îi spune, în schimb, că trebuie s-o ia la stînga într-o țară străină, automat e o conspirație internațională menită să-l umilească pe el ca român, să-și bată joc de concediul lui și să-l jignească automobilistic, deși toată lumea știe că are carnet de peste douăzeci de ani și n-a avut niciodată vreuun accident. Pe scurt, GPS-ul, un aparat încărcat cu toate hărțile din lume și ghidat de sateliți, minte, singurul mod acceptat de ghidaj fiind „Facem dreapta la copac, c-am mai fost eu pe aici acum opt ani într-o delegație”.
3) Vorbește din ce în ce mai tare cu un om care nu-l înțelege – Numărul străinilor care vorbesc româna e foarte mic. Numărul românilor care nu vorbesc străina e foarte mare. Așadar, șansele unei întîlniri de gradul 3 între un chelner prost care nu știe limba lui Eminescu și un român cosmopolit pe plan local sînt destul de mari. Ce e de făcut? Desigur, să vorbești din ce în ce mai tare în singura limbă pe care o cunoști pentru că doar așa poți să fii sigur că o să fii înțeles. Și mai dă-i și-n aia a mă-sii de țărani proști, dacă vor să facă biznis să învețe.