A venit primăvara și vrei să te reinventezi? Nimic mai simplu. Nici măcar nu trebuie să-ți schimbi garderoba sau să mergi la solar, tot ce trebuie să faci e să-ți îmbogățești vocabularul cu cîteva expresii extrem de simple care te vor ridica enorm în societate.
M-ai înțeles? – Trebuie folosită obligatoriu la sfîrșitul fiecărei propoziții pe care o scoți pe gură. M-ai înțeles? Doar așa poți să-i faci pe interlocutorii tăi să înțeleagă că ai chestii importante de spus și nu ești genul de om care aruncă-n stînga și-n dreapta cu vorbe goale. Pînă la urmă nici nu contează ce spui, atîta timp cît o spui cum trebuie. De exemplu: “Am fost la pariuri și-am pus 15 sute pe cîini, m-ai înțeles?” “Mie-mi place să mănînc bulgărași de brînză, nu brînză de vaci, m-ai înțeles?” “Aseară m-am dus la avizierul blocului și-am de plătit 350 de lei pe luna februarie, m-ai înțeles?” Sigur, la început cei din jurul tău vor spune: “Ăsta mă ia de prost? Normal c-am înțeles ce-a zis, ce-s tîmpit?”, dar dup-aia sămînța îndoielii va încolți în sufletele lor și vor începe să se întrebe: “Wow, am auzit banalitățile pe care le-a scos pe gură, dar oare am și înțeles? Dacă, de fapt, vrea să spună ceva mult mai profund?”. Funcționează, credeți-ne pe cuvînt. Așa a apărut Dan Puric.
Nu se merită. – Putem, desigur, să ne afundăm într-o discuție fără sens despre cum verbul “a merita” nu e reflexiv, “se merită” nu există în limba română, sau despre cum sute de mii de coafeze, precupețe și absolvenți de “Dimitrie Cantemir” folosesc expresia în mod ironic. În realitate, expresia “nu se merită” e un titlu de noblețe care aduce automat prestigiu și încredere celui care o folosește. Dacă știi ce “se merită” și “nu se merită” te transformi brusc într-un membru de încredere al societății care poate să judece cu sînge rece orice situație și să dea un verdict clar. “Pușa, nu se merită să mai stai cu turcu’, dă-l dracu’ și găsește-ți un italian” sau, din contra, “Nu-ți lua mașină nouă, boss, ia-ți din Bulgaria. Se merită!”.
Românica. – De fiecare dată cînd vrei să justifici un eșec, nu uita să invoci faptul că trăim în “Românica”, pentru că asta scuză tot. De exemplu: “Am făcut paste, dar le-am ars. Ce să-i faci, așa-i în Românica…”. Orice interlocutor va izbucni automat în rîsete isterice: “Dumnezeule, ce amuzant ești! În loc de România ai zis Românica ca să subliniezi contextul socio-economic de căcat din țara noastră! De unde scoți toate poantele astea nebune?!”.