Șansele unui atac în România sînt destul de mici. Asta pentru că ne descurcăm destul de bine să ne terorizăm între noi și singuri.
Terorismul fonic – E duminică dimineață, ora 7,30. Afară plouă cu clăbuci în timp ce tu stai înfășurat/ă în plapumă, salivezi pe pernă și visezi că ești pe o plajă din Bahamas, bînd nectar cu paiul dintr-o nucă de cocos. O domnișoară îmbrăcată sumar sau, după caz, Andrei Baciu de la Sănătate te roagă să-i dai cu loțiune de plajă pe umeri. Deodată, din nuca de cocos iese un pește-spadă care-ți înfige spada, prin ochiul stîng, direct în emisfera dreaptă. Deschizi ochii speriat/ă și descoperi că peștele-spadă e, de fapt, dobitocul de deasupra, care a pornit rotopercutorul și dă găuri cu burghiul de 10, pentru ca el și familia lui de cretini să-și monteze rafturi pe care să-și țină cutia de la bormașină, vinilurile cu Salam și certificatele de imbecili.
Terorismul olfactiv – E o zi minunată de primăvară. Afară e soare, frumos, păsărelele bîzîie, albinuțele ciripesc. Florile sînt în pîrg și nu te mai saturi să tragi în plămîni aer murdar de oraș, cu vagi urme de detergent. Deschizi geamul și deodată toată casa e inundată de mirosul inegalabil de cîrnați arși, cu garnitură de cartofi prăjiți într-o tonă de ulei refolosit. Pe la baie intră miros de ciorbă de burtă cu ouă prăjite, iar pe balcon miroase a chefal în putrefacție amestecat cu gunoi, șosete și urină de pisică. În disperare de cauză, fugi pe scări cu un adidas murdar pe nas în speranța că o să uiți mirosul, te urci în primul autobuz și, zece stații mai tîrziu, ți se pare că, în sfîrșit, ai scăpat. Fix atunci se urcă aurolacul în descompunere cu tricou de plastic. Ești în siguranță.
Terorismul psihologic – Ți-e bine. Prea bine. Totul merge ca pe roate și nu-ți lipsește nimic. Începi să te gîndești ce e în neregulă. Trebuie să fie ceva în neregulă. Nu se poate să fii fericit și să nu ți se întîmple nimic. Un copil de bani gata care dă cu mașina peste tine, o groapă nesemnalizată în care cazi, un cîine turbat care te mușcă de picior, o asistentă neatentă care-ți dă hepatită, un funcționar care-ți pierde actele. Devii obsedat de ce o să pățești. Treptat, te izolezi de familie și de prieteni și nu mai ieși din casă. Totuși, în continuare ți-e prea bine, așa că într-o zi nu mai suporți și îți iei zilele singur ca să nu le dai satisfacție. Pe lumea cealaltă afli că moartea ta a fost mediatizată la Măruță, Capatos, Mădălin Ionescu și Simona Gherghe. Profeția s-a împlinit.