În calitate de oameni moderni – așa cum ne place să ne prezentăm –, am reușit să ne învingem majoritatea fricilor. Am omorît toți balaurii, avem lumină sub pat noaptea și am ajuns pe Lună. Totuși, de ce ți-e frică nu scapi, așa c-am dezvoltat un set nou de frici.
C-o să murim de foame – Nu există Paște, Crăciun, Revelion, parastas, grătar sau brunch la care să nu existe o umbră de îndoială, o strîngere de stomac în adîncul subconștientului că cineva o să moară. “Dragă, io nu mai vin la ai tăi. Dacă nu luăm șase pepeni, opt caserole de mici și două baxuri de apă, știi foarte bine că cineva o să moară de foame. Și nu zic de mine, că io mă descurc, la nevoie îmi mănînc mîna, dar o să fie și bătrîni, și copii de față. Și ții minte data trecută cînd ne-am văzut și-au murit trei verișori de foame… Io prin asta nu vreau să mai trec încă o dată! Ce zici, să luăm zece pepeni? Bună idee! Niciodată nu se știe…”
C-o să rămînem fără baterie la mobil – Să rămîi fără baterie la mobil e de zece ori mai rușinos decît să faci pana prostului. Nu ți-ai încărcat telefonul înainte să pleci? Unde ți-a fost capul?! Tu nu știi că tre’ să te uiți la el din zece în zece secunde? Fără mobil ce-o să faci? O să stai ca prostul să te uiți la oameni și o să vorbești cu ei? Cine face așa ceva? Nu-i normal! Și dacă asta nu-i suficient de ridicol, ce te faci dacă ești la o distanță mai mare de două stații de autobuz de casă și nu ți-ai luat încărcătorul cu tine? Practic, ești ca și mort. Or să te găsească dimineață împuțit și cu telefonul descărcat. “Uite-l și pe ăsta, și-o căuta ca aia violată din Vaslui! A plecat de-acasă fără baterie.”
Că acolo unde mergem n-avem wi-fi – Avem laptop-uri și tablete pe care să ne jucăm, mp3 playere la care să ascultăm zeci de mii de ore de muzică, smartwatch-uri pe care să ne urmărim tensiunea, ca niște pensionari la Catena, avem creiere, picioare și ochi. Totuși, dacă există cea mai mică posibilitate ca locul în care mergem să n-aibă wi-fi, orice călătorie e sortită eșecului. “N-ai Net și pe telefon?” “Ba da, dar dacă nu-i semnal?” “E semnal.” “Da’ dacă n-avem prize?” “Avem prize.” “Nu știu ce să zic… Dacă primesc un mail important?” Pe principiul ăsta, Marco Polo, Vasco da Gama și Cristofor Columb n-ar mai fi plecat niciodată nicăieri. “Indiile de Vest? Pare departe. Au wi-fi?” “Au, da’ cică nu merg torenții.” “Îmi bag picioarele, nu mai plec nicăieri.”