Poți să afli lucruri despre ce înseamnă viața de părinte de la rubedenii, din cărți sau de pe Internet, poți să faci cursuri și să te antrenezi, poți să te naști cu talent la schimbat scutece și legănat, dar nimic nu te poate pregăti pentru unele situații.
1) Securizarea mobilelor din casă – Ca părinte e foarte important să crezi c-ai neutralizat toate capcanele mortale din casă sau, oricum, cea mai mare parte din ele. Orice colț ascuțit e o ghioagă îndreptată spre fontanela prețiosului moștenitor. Orice ușă e o ghilotină. Orice sertar e o capcană de urși ruginită. De-aia societatea de consum vinde dispozitive de securitate pe bandă rulantă. Protecții pentru colțuri. Siguranțe pentru uși și sertare. Bebelușii n-au fost niciodată mai în siguranță. Pentru adulți, în schimb, lucrurile nu stau așa de bine, apogeul fiind atins în momentul în care ai întârziat deja juma’ de oră și sertarul de chiloți și șosete are pe el un dispozitiv de securitate imposibil de deschis cu degetele tale mature de adult responsabil. Și-atunci îți vine să dai un șut în ceva, dar apărătoarele de cauciuc de pe colțuri nu te lasă.
2) Întîlnirea nocturnă cu jucării piuitoare – E ora 11 și prețiosul doarme, în sfîrșit, după ore întregi de cîntat, legănat, parlamentat și dat din picioare. Folosind semnale scurte din mîini, ca la trupele SWAT, îi semnalizezi partenerului că pachetul a fost securizat, e liber pe flanc și puteți să vă regrupați la bază pentru ieșit din uniformă și intrat în permisie. O ia înainte. Tu rămîi în urmă ca ariergardă. Îți ții respirația ca să nu faci prea mult zgomot, sari peste bucățile de parchet care scîrțîie, ocolești mobilele și, fix cînd credeai c-ai ajuns acasă, calci pe o maimuță cu baterii care începe să bată din talgere și să lumineze camera cu puterea a zece mii de stroboscoape. Misiunea a eșuat. Pachetul a început să urle.
3) Fredonatul de melodii pentru copii la sală – Ai scăpat de pe front și încerci să-ți vezi de viața ta extra-copil. De exemplu, la sală. Îți pui prosopul de gît. Verifici că nu-i nici o jucărie piuitoare pe bandă și începi să alergi. Totul e senzațional. De jur-împrejur sînt numai adulți. Nimeni nu plînge. Toată lumea știe să meargă la baie singură. La un moment dat, în timp ce alergi, fără să-ți dai seama începi să fredonezi: “În pădurea cu alune aveau casă doi pitici…”. Încerci să te oprești, dar inevitabil vine pupăza și spune: “Vreau să stau și eu aici”. Lumea începe să se uite un pic ciudat la tine. Pînă cînd cheliosul de alături începe și el să cînte: “Iată, vine și-o broscuță, / Țop, țop, țop sărind mereu”. De undeva din spate se-aude: “Șoricelul strigă-ndată / Iată, și eu am venit” și, uite așa, “în sala cea drăguță trag vreo cinci prieteni mici”.