Înainte să săriți cu gura pe noi că sîntem răi cu niște oameni care vor să facă bine, stați o clipă și nu vă aruncați chiloții în aer. Sîntem ultimii care să zică că bicicleta nu e o soluție perfectă la traficul congestionat și că bicicliștii nu merită o infrastructură decentă în România. Sîntem OK și cu marșurile care blochează Bucureștiul și enervează șoferii. Cineva trebuie să știe că sînt o grămadă de oameni care fac folosesc bicicleta și că ar putea fi mult mai mulți dacă străzile ar fi mai sigure. Observațiile din topul ăsta nu se aplică nicidecum majorității, dar pentru ăia puțini și enervanți merită să-i criticăm pe toți.
1) Unii bicicliști sînt niște fandosiți pretențioși – Frumusețea m ersului pe bicicletă stă tocmai în simplitatea lui: dai din pedală, te deplasezi mai repede, simți vîntul fluturîndu-ți părul. E o plăcere atît de curată încît n-ai ce să-i adaugi ca să o faci mai mișto. Asta dacă nu ești un hipster pretențios, care e de părere că mersul pe bicicletă nu-i doar o activitate practică și distractivă, ci un
statement socio-politico-eco-civic. Acești bășinoși au senzația că fac o favoare pămîntului dacă merg pe biclă ș i se poartă ca și cum ar trebui să le mulțumim pentru asta. Și n-ar fi nimic rău dacă ar fi doar autosuficienți, dar ce deranjează cu adevărat e faptul că se și uită cu dispreț la orice om care e într-o mașină sau chiar și la cetățenii simpli care folosesc transportul public. Între șoferi și braconierii de pui de focă pe cale dispariție nu e nici o diferență. Mai dă-te-n mă-ta cu bicla ta, că nu ești Mesia dacă mergi pe bicicletă.
2) Pentru unii bicicliști traficul e o chestie de gust – Un simp tom al complexului de paria ai traficului pe care îl au bicicliștii e că trăiesc cu impresia că regulile de circulație nu li se aplică lor, sau măcar că pot fi forțate fără repercusiuni. Dacă vrei să fii respectat în trafic, prietene, respectă și tu la rîndul tău. Poate toți bicicliștii or fi d altoniști sau ceva, pentru că la ei roșul de la semafor nu-i o culoare, ci mai mult o chestie de nuanță, fiindcă e interpretat ca „liber să treci dacă nu sînt mașini“. Dar cel mai enervant e că trec de la statutul de mașină de pe carosabil la cel de pieton fără nici o jenă. O clipă îl vezi pe biciclist că e în trafic, cot la cot cu Loganele, și pac! – în clipa următoarea face slalom printre pietonii de pe trotuar. Se pare că avem un caz de sufletu-n rai și cealaltă chestie.
3) Bicicliștii fashion sînt cei mai mari idioți – În București, îți faci cît de cît treaba cu o bicicletă banală de oraș. Dar mult mai OK e un mountain bike, ca să escaladezi toate trotuarele, e bună pînă și o semi-cursieră dacă ai un anumit nivel de încredere în abilitățile tale. Însă un lucru de care sigur nu ai nevoie e una dintre porcăriile alea de Pegas cu frînă de picior. Cea mai mare prostie e ca atunci cînd vrei să pornești b ine de la stop să-ți dai seama că n-ai cum să-ți pui pedalele într-o poziție decentă. În afară de nostalgie, Pegasurile nu au nimic deosebit ca biciclete. Da, e drăguț să-ți amintești, la fel ca în cazul gumei Turbo, de copilărie. Dar n-ai să mă vezi că-mi fac ciorbă de gume Turbo și nici că mă deplasez la vale pe scînduri cu rulmenți.