Să faci presă pe bune e un lucru complicat. Trebuie să alergi pe teren după informații, să te documentezi, să le verifici și chiar trebuie să se întîmple lucruri. Dar dacă nu-i nici un taximetrist care a ciopîrțit o japoneză în portbagaj azi, ce te faci? Apelezi la dictonul urmat de întreaga presă românească: “Dacă n-avem știri, le facem”. La fel cum studenții măresc corpul virgulelor de la 12 la 14 ca să umple mai multe pagini în referate, la fel și jurnaliștii se folosesc de aceleași non-subiecte obosite ca să umple jurnalele de știri și cota de articole.
1 Panica cu marele cutremur care nu mai vine – O dată la trei zile, domnul profesor Gheorghe Mărmureanu intră într-o comă profundă și singurul mod prin care-și recapătă cunoștința e dacă un jurnalist îl întreabă cînd va veni marele cutremur. Atunci el se ridică în picioare ca Dracula din coșciug și spune ferm că nimeni nu poate prezice cînd vine cutremurul cel mare, dar ar putea fi anul ăsta. Și de-asta vedem articole în fiecare săptămînă despre cum s-ar putea să facem un ‘77 în 2015. Pînă acum n-a venit nici un cutremur mare, dar strategia jurnaliștilor e pe termen lung. Dacă tot repetă asta în fiecare zi, cînd o să se întîmple pe bune or să sară cu gura ca o soacră enervantă: ”V-am zis noi!”.
2 Ce-au mai făcut animăluțele de la Zoo – Spre sfîrșitul jurnalului se poartă clasica știre cu animăluțe drăguțe de la Zoo. Dacă nu e o tigroaică ce a adoptat o maimuțică, sigur e un pui de girafă care încă nu se ține bine pe picioare, și tot așa. E de înțeles că editorii vor să termine jurnalul de știri într-o notă pozitivă, ca să nu ai gânduri de suicid cînd pui capul pe pernă, dar să bagi două minute despre un ursuleț polar care cască după 40 de minute de hoții și incompetență e ca și cum ai viola pe cineva și-apoi i-ai da o bombonică să se simtă mai bine.
3 Temperaturile neobișnuite pentru perioada asta a anului – Exact cum orice discuție între doi oameni care n-au nimic de spus unul altuia duce în mod inevitabil la vreme, exact așa sînt și reportajele despre temperaturile neobișnuite pentru jurnaliștii care n-au nimic interesant de zis. Problema e că definiția neobișnuitului e mai largă ca maleta Oanei Roman. Pentru că e neobișnuit și dacă-s 11 grade în ianuarie și dacă-s -20. De fapt, cam orice nu-i temperatură de incubator cu climă controlată e temperatură neobișnuită. Deja ne-am și obișnuit cu neobișnuitul.