Ca orice cult îndoielnic care se respectă, pesedismul are și el propriile legende, anecdote și obsesii interne. Majoritatea nu au nici un sens pentru că nimic nu are sens pe lumea asta, iar PSD-ul e un exemplu perfect de partid din lumea asta. Important e ca la orice întrebare să se răspundă cu “dar am mărit pensiile”. Restul e cancan.
1) Mașinile fără număr, mașinile cu numere personalizate, mașinile cu ITP expirat – Dintr-un motiv sau altul, peșediștii se tem de mașini și nu se hotărăsc ce-i deranjează mai tare: că au prea mult text la înmatriculare și îi aleargă prin piețe sau că n-au numere deloc și îi pîndesc pe la colțuri, uitîndu-se la ei insistent? La alea cu text, problema e clară, au prea mult text ca să știe să-l citească, dar la alea fără număr, nimeni nu știe care-i problema exact, dar e posibil să aibă legătură cu forma dreptrunghiulară pe care o au de obicei numerele de înmatriculare, formă care le aduce aminte de o celulă foarte îngustă de închisoare, ca și de expresia “fără număr”.
2) Numerele pare – Un milion de oameni în stradă. Patru asasini. Patru puncte pe ecranul telefonului, semn că ascultă SRI-ul. E de ajuns să călătorești mereu într-un grup par de oameni și poți să te asiguri că n-o să dai niciodată peste un pesedist, pentru că pesediștii nu suportă numerele cu soț. E posibil să aibă legătură cu faptul că din principiu urăsc să fie soți și își schimbă soțiile foarte des cu secretare. În același timp, poate să aibă legătură cu faptul că pesediștii sînt mai mult atrași de numerele magice impare: 7 procese pe rol, 3 ani cu executare, 13 capete de acuzare.
3) Culoarea albă – Legenda spune că PSD-ul s-a format în momentul în care Ion Iliescu, care era îmbrăcat cu un tricou polo alb, s-a rătăcit în pădure căutînd un cerc aruncat aiurea de tovarășul Nicolae Ceaușescu. Dar i-a apărut în față un unicorn alb imaculat, care i-a adus pe corn cercul pierdut și l-a salvat astfel de muncit la canal. De atunci, culoarea oficială a PSD a devenit albul, simbol al purității, al tenisului, al cocainei, al Ku Klux Klan-ului și al feței lui Adrian Năstase cînd a aflat că merge la bulău. O altă explicație e că un strateg din inima partidului s-a gîndit că dă bine să îmbraci mulți oameni ca într-o reclamă la detergent. Mai ales ca să ascunzi transpirația de dedesubt.