1. Părinții care acționează ca o gardă pretoriană în jurul învățătoarei. Probabil sînt foștii tocilari. Prima oară cînd ne-am adunat la careu, am crezut că o punem de-un rugby rapid pînă se sună de intrare.
Eu unul abia am reușit odată să-i văd fața învățătoarei, iar asta doar pentru că sînt ceva mai înalt. În fiecare dimineață cînd îl duc pe fiu-meu la școală am senzația că învățătoarea urmează să fie răpită sau luată ostatic. În jurul ei e mereu o gașcă de părinți care-i inspiră cuvintele, care-i zîmbesc complezent-slugarnic și care pun întrebări cam despre orice: de la bastonașul cu buclă în jos, pînă la cursul valutar și procentul lui Obama în Ohio.
2. Părinții ultra-performanți. Ăștia sînt cei care fac chestii în locul copiilor. Spre exemplu, învățătoarea le cere copiilor să facă acasă un animal din legume. Jumate din copii fac arici, care e cel mai simplu: un cartof în care se înfig scobitori. Un sfert dintre ei fac pinguini dintr-o vînătă și alt sfert fac alt pinguin, mai mișto. Dar e unul, un părinte, bineînțeles, care face un elefant. Abia îl cară împreună cu doi bunici și cîțiva vecini din bloc. E o enormitate. dacă ar fi puțin mai mic, ai zice că e un elefant în mărime naturală. Au folost legume pe care nu le-am văzut în viața mea, aduse probabil de pe alte planete. Sînt mîndri de ce au făcut, mai ales cînd văd că puștii din clasa zero se sperie de dihanie și încep să plîngă.
3. Părinții vedete. Sînt părinții care trag un Mercedes ML negru, cu geamuri negre, în poarta școlii. Cîteva bunicuțe își fac cruce crezînd că a făcut pană dricul. Din mașină se dau jos un el și-o ea cu ochelari de soare, mai ales dacă e iarnă, și de pe bancheta din spate extrag un copil cu papion, un Paleologu micuț, tuns ca Cristiano Ronaldo. De obicei, stau într-o garsonieră, la o sută de metri depărtare de școală, dar așa s-au gîndit ei să cheltuie banii pe care i-a făcut gherțoiul într-un restaurant din Italia.