O burtieră de la o televiziune de știri, redactată probabil de o sărmană jurnalistă flămîndă, pune problema la modul tranșant: „Moartea tradițiilor – conspirație sau incompetență?“. De ce e atîta panică în jur că dispar tradițiile? În Vechiul Testament, oamenii sărbătoreau Paștele ungînd cu sînge de miel pragul ușilor – uite, asta e o tradiție de care nu-i pare rău nimănui că a dispărut. Și oricum, dacă sînt uitate încet-încet motivele noastre de a bea, pe motiv că nu mai au nici o ancoră în realitate, e OK, pentru că putem oricînd să ne facem niște sărbători noi, cum ar fi cele de alături.
1)Inundațiile – De cîțiva ani încoace, inundațiile din România sînt poate evenimentele pe care poți să te bizui cel mai mult în fiecare primăvară. Sînt sate din Moldova în care nici berzele nu vin așa „ceas“ precum vin apele. Dar pesimiști fiind, se pare că momentan avem o problemă de perspectivă asupra acestui fenomen. În loc să ne întristăm și mai tare pentru o chestie care e deja tragică, haideți s-o celebrăm. Să facem din inundații o sărbătoare în care băieții din sat vin cu luntrea la fete și le iau la joc, în care fetele gătesc colăcei în formă de colaci de salvare. Să-i găsim și o simbolistică facilă, cum ar fi că inundația e un semn de fertilitate a solului în anul agricol ce vine. Și toate astea să culmineze cu o masă cîmpenească făcută din ajutoarele pentru sinistrați, deci multe conserve și pungi cu zahăr.
2)Spărietele – Spărietele ar trebui să fie pentru Halloween ceea ce e Dragobetele pentru Valentine’s Day. O variantă autohtonă și românizată a unei sărbători importate, dar complet nefondată istoric. De ce e nevoie de spăriete? Pentru că altfel cum ar putea să se cace pe ei tembelii naționaliști că dumnealor cunosc și respectă tradițiile străvechi ale acestul mîndru popor? Puteți fi siguri că, dacă se promovează destul de mult, în maximum cinci ani toți or să creadă că Spărietele sînt pe bune. Păi, nu-i păcat de tot stocul ăla de costume ieftine și măști din latex care rămîne nevîndut după Halloween?
3)1 Mai cu dată schimbătoare, ca Paștele – 1 Mai este probabil cea mai mișto sărbătoare pentru că e în prag de vară, vine cu o zi liberă la pachet și nici nu trebuie să te simți pios ca la sărbătorile religioase. Din păcate, problema cu 1 Mai e că nu pică întotdeauna vineri, astfel încît să poți să-ți faci week-endul ăla prelungit la mare. Deci avem două opțiuni: ori ne facem că nu trebuie să petrecem 1 Mai fix de 1 Mai, ori, ca să fim corecți, mutăm calendarul în așa fel încît să se potrivească cu planurile noastre de vacanță.
