O toaletă publică e ca o prostituată de pe centura Paşcaniului. Miroase urît, are găuri largi şi de multe ori e foarte probabil să nu fii singurul bărbat din ea. Diferenţa e că, la toaletă, riscul să iei boli venerice e un pic mai mic. Tocmai de asta evit, pe cît posibil, să ajung atît de stătut încît să fiu nevoit să vizitez vreuna. La toalete mă refer. Dar socoteala de acasă nu se potriveşte tot timpul cu ghiorăiala maţelor din tîrg, aşa că, dacă mă loveşte geto-dacica şi sînt obligat să aleg între pantaloni şi toaletă, prefer răul cel mai mic.
1) Momente stînjenitoare la pisoar – În ghidul nescris al bunelor maniere între bărbaţi, printre indicaţiile despre „cum să te uiţi la fundul unei femei fără să te observe“ şi „cum să conduci beat mangă fără să te prindă Poliţia“, găsim nescrisă şi eticheta de urmat la pisoar. E un lucru pe care ar trebui să-l ştie cam orice bărbat. Pisoarul e un spaţiu sociofug. Ca autobuzul. Eşti lîngă un alt om, dar asta nu înseamnă că trebuie să şi socializezi cu el. Toată lumea ar trebui să ştie asta. Arată-mi un idiot care simte nevoia să întreţină o discuţie în timpul micţionării şi eu îţi arăt un tată care nu i-a tras o palmă peste ceafă fiului său ca să-l înveţe o chestie de bun-simţ la momentul potrivit.
2) Hîrtia igienică va fi albastră – Puţine momente sînt mai îngrozitoare decît atunci cînd te trezeşti la sfîrşitul unei exorcizări de la o budă publică realizînd că nu mai e nici o bucăţică de hîrtie igienică. Cred că un sentiment mai mare de neajutorare te trece doar atunci cînd te trezeşti din comă, paralizat de la gît în jos. Trăieşti acelaşi sentiment de neputinţă. Eşti complet la mila altor oameni, care, dacă-s buni la suflet, îţi aruncă peste uşă un pachet de şerveţele nazale.
3) Petele neidentificate – Sigur, pata de materie fecală prinsă pe peretele vasului de toaletă nu-i neapărat deranjantă. Ci mai degrabă e o provocare, fiindcă simţi nevoia să o cureţi cu presiunea din rinichi, iar de stropi pe capac ce să zici? Cu toţii mai dăm pe lîngă. Deci marile probleme nu sînt petele comune. Cele cu adevărat tulburătoare sînt alea de origini incerte, care te fac să te întrebi pe unde au ieşit şi, mai ales, din ce fiinţă.
Publicat în Cațavencii, nr. 47, 28 noiembrie – 4 decembrie 2012
5 vizualizări
