Personal, karaokele mi se pare o ocupaţie pentru corporatiştii fără suflet. Şi pentru trei-patru piţipoance cu voce, dar mult prea urîte ca să-şi facă formaţie, venite să cînte „Adele“ şi să facă amatorii să se simtă prost.
1. Trinity College: Bar unde îşi scot şefii secretarele, ca să le impresioneze, în loc de primă de Crăciun, Trinity College din centru e un loc înghesuit şi vişiniu. Din fericire, marţea e gol, în afară de cîţiva temerari veniţi să îndoaie coarda vocală. Dacă vii cu cinci prieteni afoni şi beţi, deja formezi o majoritate şi poţi pedepsi orice ureche străină.
2. Mojo: Avînd un etaj întreg destinat karaokelui, evident că Mojo, din Centrul Vechi, e un loc clasic unde se adună grase cu voce, să-şi etaleze talentul. Şi vă daţi seama că o grasă care a depus efortul să se urce pe scările alea mici, circulare şi abrupte o să dea ce-i mai bun din ea. Recomand să veniţi cu un CD ambiental, cu sunete de balene. O să vă simţiţi ca acasă.
3. Old City: Musai veniţi măcar cu un prieten solid. Aici îşi duc băieţii cu ceafa groasă piţipoancele care se visează viitoarea Inna. Sau rîdeţi de ele mai înfundat, să nu vă vadă ăia.
4. Coyote Cafe: Au karaoke patru zile pe săptămînă. Din punctul meu de vedere, chiar tot timpul, pentru că formaţiile de cover-uri, ca Jukebox şi Marfar, mi se par tot un fel de karaoke. Ia-ţi toţi colegii de muncă şi fă-te de ruşine pînă eşti dat afară! Poate aşa scapi de nota de plată pe care o să găseşti cea mai scumpă bere le dozator din tot oraşul.
5. Hard Rock Cafe: Băieţii de aici chiar vor să pară profesionişti. Nici nu te urci pe scenă fără rezervare. Aşa că nu poţi pur şi simplu să ajungi beat şi să ragi ca un măgar la proctolog. Trebuie să-ţi programezi din timp evenimentul. Personal, nu-mi plac lucrurile care necesită pregătire, dar unde-i pregătire, de obicei e şi efort. Plus, e ditamai scena. Te poţi simţi la fel de penibil ca băieţii de la Voltaj cînd le sare discul şi sînt nevoiţi să cînte pe bune.