Președintelui i-ar fi plăcut ca PNL și USR să cîștige alegerile și să-l țină în fruntea guvernului pe Dacian Cioloș. Dar nu s-a putut. Moment în care președintele a mers pînă acolo încît a ieșit în stradă ca să lupte noaptea cu hoții care i-au furat liniștea prezidențială de pînă-n 2019. Cumva, pe fir s-a mai băgat și CCR, care a încurcat planul C, acela al demiterii premierului pentru implicare într-un dosar penal, iar poftele prezidențiale s-au văzut temporar agățate-n cui.
Dar istoria se face pas cu pas, vorba bătrînilor, așa că s-a tras mult aer în piept, s-au fabricat zvonuri de coabitare și i s-a explicat supremului în stat că răbdarea este, totuși, o virtute. Și chiar înainte de a primi un palton peste scăfîrlie, laboranții au apucat să-i explice cît de frumos ar fi ca în 2018, anul mărețului centenar al Unirii, România să fie surprinsă cu un PSD în degringoladă, după condamnarea ultimilor doi președinți ai partidului, cu o majoritate parlamentară făcută bucăți și cu un guvern de tehnocrați revenit triumfal, pe brațele poporului. Cîntărind, încă, dacă aruncă sau nu paltonul după sicofanți, președintele și-a dat seama că n-ar fi chiar un plan rău și că, măcar așa, ar putea intra în Alba Iulia călare pe iapa deșelată a anticorupției. În plus, în anul comemorării sau sărbătoririi Marii Uniri ar fi mai ușor de explicat că pentru integritate teritorială e neapărată nevoie de corvetele alea, totuși…