Ce-o mai face Gabriel Oprea zilele astea? Am citit că a plecat și din UNPR, până la urmă. Cum sună asta, Oprea a părăsit UNPR! E ca și cum ai spune că Gabriel Oprea a plecat din corpul lui Gabriel Oprea. Când se uită în oglindă, UNPR îl vede pe Oprea, nu poți să îi desparți. E vorba de o singură mizerie.
Dar ce-ar fi făcut zilele astea Gabriel Oprea dacă ar fi fost în continuare la butoane, v-ați întrebat? Știu, sună stupid, dar haideți să jucăm împreună acest joc!
Așa cum a stat ani întregi în funcții importante, dobândind stele de general, împărțind titluri de doctor și coordonând o întreagă mafie instituțională, în favoarea unei ”elite” politice care pusese mâna cu totul pe statul român, Gabriel Oprea ar fi putut să fie în continuare în funcție. Probabil în week-end i-ar fi acordat un interviu, pe litoral, unui dichisit realizator TV, care l-ar fi lăudat pe doctorul semianalfabet pentru că este un tip direct, curajos, care spune totul pe față. Iar izmenarul Oprea n-ar fi pierdut la rându-i ocazia de a povesti încă o dată poporului cum a ajuns el un brand. Dacă nu știți povestea, dați pe Google ”Oprea brand”.
Gata? S-a tăvălit toată lumea pe jos de râs? Sigur, râdeți acum, când Oprea nu mai e ce-a fost, pentru că la momentul când a spus tâmpeniile alea n-a râs nimeni. OK, mergem mai departe.
Oprea a fost distrus fortuit.
În afară de Victor Pițurcă, nu mai există persoane care să folosească greșit acest termen. Două întâmplări tragice au dus la distrugerea lui Oprea: Colectiv și moartea polițistului Bogdan Gigină. Fără aceste două întâmplări, Gabriel Oprea ar fi fost acum, în cel mai negru scenariu pentru el, vicepremier și ministru de Interne. Dar cel mai probabil ar fi fost prim-ministru. Haideți, nu vă amintiți? Iohannis deja se împăcase cu ideea, doar o nenorocire mai putea schimba voința politică. Iată că au venit două nenorociri. Fără ele, nimeni nu s-ar fi atins de Gabi Oprea.
Ar fi făcut-o Justiția? Care Justiție? Justiția care s-a uitat la Oprea și la alții ca el timp de peste zece ani? Justiția care acum se chinuie să demonstreze, dintre toate nenorocirile făcute de acest personaj, că pensatul și-a comandat o limuzină pe banii DGIPI și că mergea și la budă cu o coloană oficială? Serios? Și ce se ia pentru asta? Un an cu suspendare? Doi?
Să ne fie clar, Gabriel Oprea a fost distrus de două accidente, așa cum s-a întâmplat cu multe regimuri în lume, de-a lungul timpului. Nimeni, înainte de aceste două întâmplări, în afară de câțiva jurnaliști cărora le era cald cu toți dinții în gură, n-a avut curaj să se ia de Oprea și de sistemul coordonat de el. Sistem alcătuit nu doar din politicieni, ci și din mulți generali securiști de prin toate serviciile alea care nu mai pot de grija noastră. Servicii care, după aceste două întâmplări, au trecut și ele, așa cum Justiția a făcut-o de ceva timp, de partea poporului.
Nu întotdeauna nenorocirile prin care am trecut ne-au făcut bine.
Dacă luăm istoria recentă, rezistența sistemului pe care tot încercăm să-l înlocuim cu o democrație, cu domnia legii, a fost deosebit de mare. Securitatea a deținut puterea și după 1989. Venirea minerilor la București, de pildă – nea Nelule, am înțeles că ai dat în sfârșit declarații în fața procurorilor pentru sângele ăla pe care-l ai pe mâini, totul e bine? –, a pus țara pe un drum greșit. Un drum care a însemnat instituții politice și economice controlate de câțiva oameni, care s-au erijat sau, cum ar spune Vanghelie, s-au ejaculat în elita României. De unde această nevoie dementă pentru titluri false, de pildă? Simplu. Din dorința acestor oameni de a se legitima ca elită. Dânsul e doctor, nu e terchea-berchea! Lăsați-l, că se pricepe! Are patalama!
Timp de 26 de ani, foarte puțini oameni, aleși pe sprânceană din sediul de partid, au avut acces la resurse, au avut șanse de a participa la economie, de a-și dezvolta afacerile. Situația în care se află acum România, țară care raportează astăzi, concomitent, creștere economică și creșterea gradului de sărăcie, demonstrează că, aflate sub controlul unor băieți precum Oprea, instituțiile politice – și, după ele, instituțiile economice – au fost mai degrabă de tip extractiv, adică au exploatat populația și resursele pentru propriile avantaje. În acest fel, în timp ce foarte puțini oameni au prosperat, controlând total instituțiile statului, cei mai mulți români au sărăcit, trăind de pe-o zi pe alta.
Rotirea partidelor la putere, prin aceiași oameni (Oprea e constanta ultimilor zece ani), ne-a păcălit pe toți, dându-ne impresia în unele momente că problemele sunt cumva la noi, că noi nu putem, că noi nu muncim cât trebuie, că noi suntem proști (vă mai amintiți cum ne explica Băsescu că problema suntem noi, grașii care ne-am urcat în cârca celui slab?). În realitate, problema erau ei. Ei toți. Politicieni, generali, instituții ale statului, servicii, toți lucrând mână în mână pentru ei și pentru conservarea puterii lor, nu pentru români.
Dar ce facem, după ce două mari tragedii ne-au pus,
întâmplător, pe un drum bun? Putem să continuăm pe acest drum, care să însemne, pe lângă instaurarea domniei legii (să nu uităm că Justiția le-a ținut de șase acestor politicieni timp de aproape 25 de ani), instituții politice și economice de tip incluziv, care să le garanteze cât mai multor români șansa să participe efectiv la decizia politică și apoi, implicit, la economie? Sau ne întoarcem unde eram înainte de aceste două nenorociri? Lăsându-i la butoane pe aceiași oameni, care acum se zbat pentru a recupera puterea?
Desigur, există și a treia variantă. Din dorința de a scăpa de trecut, să ne aruncăm ca orbii în brațele unor exploatatori și mai răi. Pentru că anumiți oameni care ne conduc acum afișează concepții periculoase. Iar noi, conduși de ei, părem o colonie. De pildă, doamna Dragu, de la Finanțe, care ne explică de ce trebuie să muncim pe doi lei, pentru corporații care-și cară toate profiturile peste graniță, cu sprijinul statului român. Sau doamna Prună, care ne spune că drepturile omului sunt un moft, când avem de-a face cu pedepsirea corupților.
Deci, ce facem?