Gen Un pic de respect și de bun-simț
Robert Niță (jongleur cu cuvintele): „Stoichiță nu l-a înjurat pe Mutu cu răutate, a răspuns, pînă la urmă în termeni de stadion, în termeni de fotbal. Fiecare dintre noi la un moment dat am avut o astfel de scăpare. (…) L-am înjurat o dată pe Viorel Hizo și o dată pe Marin Barbu. Nu chiar în față, că un pic de respect și de bun-simț aveam, dar uiți de lucrurile astea.“(Prosport, 16 octombrie)
Să țineți minte asta data viitoare cînd vă taie calea un bizon în trafic: nu sînt înjurături cu răutate, sînt termeni de fotbal. Iar cu puțin respect, nici măcar nu trebuie să le arunci în față, ci trei-patru ani mai tîrziu, cînd îți aduci amine că ai uitat să le arunci în față.
Gen Nu e, ți-am zis!
Traian Băsescu (șerif de Internet): „Măi, dobitocule, este minciună că zilnic se îmbolnăvesc 4.000 de oameni, este minciună că mor 50-70 de oameni zilnic, este minciună că nu mai sînt locuri în spitale și la ATI? În concluzie, marș afară, javră mincinoasă.“ (Facebook, 18 octombrie)
Wow, ce-a îmbătrînit și nea Petrov! A ajuns să se certe cu oamenii pe Internet și nici măcar nu-i mai face „găozari“ sau „țigănci împuțite“. Păi, se poate?
Gen Olympique de măciuci
Radu Banciu (verigă lipsă): „Cum să-l compari pe gloaba de Ianis Zicu cu Zidane? Taică-su, din lipsa proprietății termenilor, fiindcă Hagi nu are nicio legătură cu exprimarea … e ca și cum ai pune un rus să vorbească în daneza veche, spune de Zidane, dar Ianis Hagi, dacă era coleg de școală cu mine, primea interdicție la sport. Ianis era printre ochelariștii ăia care își mîncau sandvișul cu pateu. El nici nu ar trebui lăsat să facă sport. (…) Nu e jucător de fotbal. Și-a greșit meseria. În loc să îl trimită la faianță, taică-su la trimis la fotbal!“(GSP, 19 octombrie)
E amuzant că au apărut atît de mulți imitatori ai lui Banciu încît pur și simplu nu mai știi dacă e glumă sau pe bune. Chestia de mai sus sigur e pe bune, însă, pentru că, de cînd a renunțat la televiziune, Banciu are foarte mult timp liber și poate, în sfîrșit, să-și îndeplinească marele vis: să-și închipuie că e coleg de școală cu diverși copii de fotbaliști și că se poartă urît cu ei la ora de sport și în recreații.
Gen Cămara cu bunătăți
Oana Roman (traumatizată de un om fără gît): „Tata m-a închis, odată, în cămară. Eu sînt claustrofobă și m-a închis în cămara aia mică, fără geamuri… L-am întrebat: tată, de ce m-ai închis în cămară? Am stat acolo vreo zece minute.“(Libertatea, 14 octombrie)
Ei, hai,să nu exagerăm. Fiind vorba de Oana Roman, cît de mică putea să fie și cămara aia?
Gen Epoletul fără de pereche
Fuego (nu exagerează):„Cînd îmbrac chestia asta sînt ca un lord pe scenă, și nu exagerez. E foarte importantă imaginea pe scenă. Am dat 700 de lei pe un epolet. Nu trebuie să dai foarte mulți bani ca să faci un produs de calitate.“ (Antena Stars, 15 octombrie)
Cel mai nasol la epoleți e că, dacă îți iei doar unul, pare că ești scîrțar și oricum n-ai ce să faci cu el, adică mai sînt artiști săraci care apar cu un singur epolet, sau cu cîte un epolet primit moștenire de la un frate mai mare, dar toată lumea rîde de ei. În schimb, dacă îți iei doi epoleți, deja investiția e prea mare și ai face bine să te faci și general de brigadă dacă tot ai ajuns aici.