Înainte, astfel de încetiniți mintal, cum e Cristian Rizea, devenit Rizea TV pe YouTube, transpirau când vorbeau la vreo televiziune sau în public, odată li se inundau meclele. Pentru că știau că sunt inculți. Și pentru că exista încă un anumit respect pentru spațiul public. Știai că se uită lumea la tine, că fiind acolo însemni ceva, erai privit într-un anumit fel.
Acum… acum e ceva de genul: „Aa, păi stai, că și noi, proștii, putem să fim dezinvolți. Ne băgăm, ne slobozim, ne… orice. Suntem analfabeți? Nu contează. Putem să facem mișto de asta. Cu atât suntem mai șmecheri, că, așa analfabeți cum suntem, avem bani pentru trei generații“. Să fii condamnat e azi o marcă, e o legitimare, aparții unei generații.
Rizea, zis Pufy, Vanghelie și alții ca ei se albeau când vorbeau la TV, dădeau în bâlbă, era un chin să-i privești, ți se făcea milă văzând lupta pe care o duceau cu limba și cu decența. Publicul avea încă acest minim respect pentru competență.
Dar de când cu TikTok, cu astea, „stai, frate, că nu suntem greșiți deloc, noi, proștii, oportuniștii, mitocanii, gherțoii de Dubai, nu suntem greșiți, ba chiar suntem mai mulți decât ăia de zic că suntem agramați și impostori și hoți. Avem și public mai mare, se uită mai multă lume la noi cum tragem pârțuri pe gură și ni le mirosm unii altora“.