Pare că de-acum Ciolacu o să tot gafeze și o să tot reacționeze ca un pensionar ieșit să spargă mingea copiilor din fața blocului. Are Cotroceniul tiribombă în cap, i se pare, ca și consilierului său Ponta odinioară, că palatul e atât de aproape, mai aproape decât e palatul RA-APPS de Iohannis. Ciolacu trepidează, e într-o vibrație întunecată care în final îi va produce daune de imagine totale. E panicat, iar cu fiecare nouă minciună care ar urma să-i aducă publicul la picioare, dar nu se întâmplă, o să se afunde tot mai mult. A jucat omul bun al măririlor de pensii, dar nu l-a crezut nimeni, joacă rolul salvatorului democrației, dar oamenii râd, a vrut acum să câștige un proces împotriva RMGC, însă a ajuns să se pupe singur în fund atât de bălos încât oamenii râd. E normal, ți-e imposibil să crezi că unul ca Ciolacu ar avea habar de o speță juridică atât de complexă, când el abia reușește să jongleze cu Firea și cu Geoană.
N-a durat mult și a început cursa lui Ciolacu cu propriile fantome. Pe de o parte, i se pare imposibil să piardă Cotroceniul, mai ales după ce a asimilat practic PNL-ul. Pe de altă parte, îl văd trezindu-se noaptea plin de transpirație, cu inima în gât, speriat de faptul că oamenii îl văd așa cum e: mic, agitat și meschin. Of, și în acele momente nu e nici soția alături, să-l consoleze. Nu soția lui.