Este posibil ca generațiile viitoare de români să sărbătorească la data de 9 Mai a doua întoarcere a armelor, după aia din 23 august 1944. Cu Nicușor în postura regelui Mihai, deocamdată neabdicat de la Cotroceni, măcar putem face un recurs la istorie ca să știm ce ni se pregătește. Când naziștii lui Hitler au invadat Polonia în 1939, nu au făcut-o singuri, ci împreună cu comuniștii lui Stalin. Așa au împărțit nemții și rușii Polonia, așa erau frați Hitler și Stalin. Hitler pervers, Stalin topit după Hitler, însă idila s-a terminat prost când nemții au rupt Pactul Ribbentrop-Molotov și au atacat URSS. Dar acest pact nazisto-comunist nu împărțea doar Polonia, ci și alte teritorii, precum Ardealul care a fost cedat Ungariei hortiste, iar Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței le-au luat Stalin și poporul rus, care libertate ne-au adus. Românii nu au tras nici măcar un glonț pentru a apăra Basarabia, pentru că Hitler le-a atras atenția să nu se apere. Uite așa, de nevoie, cu gândul la reîntregirea țării, ne-am aliat cu același Hitler când zvastica nu s-a mai pupat cu secera și ciocanul, am trecut Prutul și, alături de oștirea naziștilor, am eliberat Basarabia și am trecut Cotul Donului până când iarna rusească ne-a făcut praf și pe noi, și pe friți. Pentru ca Bucureștiul să nu aibă soarta Berlinului, românii au ales să trădeze Germania cu care erau aliați și să întoarcă armele, teoretic pentru binele țării, pentru a se alătura celorlalți Aliați. Strategia trădării în numele patriei a fost să se salveze ce mai era de salvat în fața năvălirii trupelor sovietice, așa cum ne-am aliat cu Germania doar cu patru ani înainte pentru a elibera teritoriile luate de ruși.
Nici o clipă Regele Mihai nu s-a gândit că a întoarce armele însemna să fie aliatul sovieticilor, ci mai curând să intre în tabăra anglo-saxonă, alături de britanici și americani. Numai că, ce să vezi, englezul și americanul dăduseră deja Europa de Est rușilor și au urmat 42 de ani de comunism, care au început cu speranța bunicilor noștri trimiși la Canal că vin americanii. Americanii au venit, dar cu vreo 60 de ani întârziere, când am întors armele din nou, ieșind din Tratatul de la Varșovia, și am intrat în alianță la fostul inamic, adică în NATO. Acum, că am venit la vremurile noastre, cu UE, democrație, Schengen și NATO, bașca un război cu rușii în Ucraina, este bine de spus că ne convingem pe zi ce trece că americanul, așa cum îl știam noi, nu mai e. Am avut Ialta lui Stalin, am avut Malta lui Reagan, am avut și Alaska lui Trump. Înainte să înceapă războiul din Ucraina, rușii au cerut insistent ca NATO să se retragă la aliniamentul de dinainte de 1997, adică să iasă din Europa de Est. Deloc întâmplător, de la venirea administrației MAGA la Casa Albă, din Polonia și până în Bulgaria, via România, apropiații lui Trump au susținut oficial absolut toate mișcările așa-zis suveraniste din Europa de Est, ai căror lideri put a Kremlin de la două poște. Susținerea lui Georgescu – venită insistent din partea lui Elon Musk și a altor goarne MAGA –, plus descinderea lui Vance pentru a-l susține pe Orbán sunt probabil pentru români cele mai evidente înfrățiri ale administrației americane cu cauza rusă din fostele țări ale lagărului comunist est-european.
Ca să nu o mai lungim, ostilitatea lui Trump față de Europa și empatia pe care o arată față de Rusia sunt astăzi evidențe cu care liderii UE refac strategiile de securitate ale vechiului continent. Definiția de decadență pe care Trump o dă europenilor, de la energie regenerabilă la gay, politici eco și până la imigranți, rezonează perfect cu propaganda rusă. Mai mult, administrația Trump și-a făcut din slăbirea NATO un țel, mergând până în punctul în care reclamă ieșirea SUA din Alianță și retragerea tuturor trupelor americane din Europa. Adică exact ce dorea Rusia în 1997 și chiar mai mult decât atât. Adăugați susținerea fățișă a Rusiei de către actuala echipă de la Casa Albă în conflictul cu Ucraina și vom înțelege că UE este sub asediu ruso-american, adică sub asediul celor mai hegemonice și agresive puteri nucleare la scară planetară. Ce șanse au europenii să reziste în războiul împotriva ruso-americanilor? Cât de probabilă este demantelarea unității europene, slăbirea economică și dinamitarea politică din interior prin agenți pro-ruși și MAGA? Astea sunt cu siguranță întrebări pe care și le pun și centaurii din Serviciile noastre, miliardarii potenți care se trag din structurile vechii Securități și alte minți mioritice care se visează limpezi.
Mai țineți minte ce asigurări ni se dădeau acum nici un an că suntem sub umbrela NATO și nimic nu ni se poate întâmpla? A venit Trump și astăzi umbrela este făcută franjuri de uraganul iscat prin aruncarea în aer a întregului ecosistem politic mondial care acum se îndreaptă spre o singură direcție: distrugerea democrațiilor liberale, abolirea instituțiilor și tratatelor internaționale, generarea de conflicte, de crize energetice și alimentare la nivel global. Mai pe scurt, destructurarea civilizației umane în ritm accelerat pentru a intra într-un scenariu de tip Mad Max din care se mai poate ieși doar prin fascism, autoritarism, dictatură – singurele forme capabile să pună capăt rapid și brutal haosului social, politic și economic. Ce face România în acest vortex uriaș dacă reduta UE va cădea în fața suveranismului ce are misiunea de a atomiza structurile comunitare, de a distruge în cele din urmă economia europeană și implicit capacitatea de răspuns militar la o amenințare externă? Iată că am ajuns noi, ca europeni, țintă în egală măsură pentru ruși, americani și chinezi. Ce facem dacă Trump va demola până la urmă NATO? Ce se întâmplă cu noi și cu Moldova după ce SUA vor sista total ajutorul militar pentru Ucaina? Cum va fi România dacă Trump va pune umărul la debarcarea lui Zelenski și predarea ucrainenilor pe tavă lui Putin? Îi vor primi pe ruși trecând pe sub Arcul de Triumf cu flori și urale alde Șoșoacă, Georgescu, Simion și cohortele de suveraniști patrioți români? Cum îi ținem departe de trenul MAGA?
Suntem în regim de avarie și România face ce știe, adică alege răul cel mai mic: SUA, în speranța că asta ne va scăpa de coșmarul rus, pe principiul te faci frate cu Trump până treci puntea cu Putin. Nu-i așa? Înlocuirea unei alianțe pro-europene cu una pro-occidentală nu este doar o figură de stil prin care președintele Nicușor Dan scoate cuvântul „european“ din definițiile politice. Președintele român se leapădă mai departe de sutana europeană pentru că a urmat anularea sărbătoririi oficiale a Zilei Europei, anularea vizitei președintei Parlamentului European și poziția critică la adresa UE fix în narativul MAGA-Trump. Același președinte Nicușor Dan care nu mai pronunță NATO, în schimb vorbește despre parteneriatul strategic cu SUA ca fiind singura garantare a securității naționale și europene. Ce avem noi aici, Nicușoare? Pentru asta te-au votat românii, te-au luat de la reparatul țevilor de termoficare ale Bucureștiului, te-au pus la Cotroceni ca să ajungi un fel de Călin Georgescu medaliat olimpic la matematică? Am fugit de Valhalla și am dat de Ala-bala-portocala?
Pari speriat rău de securiștii putiniști, că prea ne vorbești ca și cum ai fi prizonier la pirații somalezi și ne ceri să le plătim răscumpărarea. Ai întors armele, Nicușoare, dar nu te-ai prins că am mai întors noi armele o dată și ne-am descărcat pușca în picior ca proștii. Am crezut că vin americanii să ne elibereze și au venit rușii să ne colectivizeze. Eu zic că, până să te iei nițel și de NATO, mai bine ne jucăm și îl punem pe Donald în locul lui Adolf și pe Vladimir în locul lui Iosif Visarionovici, facem nițel război mondial și o să vedem că tot aia ne iese, Nicușoare, ca în ’44. Și mai e ceva: când o să abdici în favoarea Republicii Populare, dacă tot ai luat-o pe drumul ăsta al repetării istoriei, să nu uiți că nu ești de viță nobilă, nu ești Majestate. Înțelegi? Nu te mai primește Occidentul ăla de care tot zici tu că e steaua de pe cer nici măcar ca suplinitor la matematică într-o școală părăsită dintr-un sat din Franța. Că Franța o fi ea Occident, dar e în Europa. Așa e când dai agentul termic pe agentul rus, să nu zici că nu ți-am spus.