Fumatul e un subiect foarte controversat. Dacă nu s-ar fi inventat Internetul, multă cerneală ar fi curs pe această temă. Ca să vă faceți o idee, de data asta Lucian Mîndruță și Moise Guran n-au căzut de acord decât parțial. Doar Traian Băsescu a reușit să dezbine la fel de mulți oameni. De aceea, e timpul să revenim la aspectele mai ciudate ale acestei dezbateri și să ne calmăm trăgând adânc aer în piept, mai ales că acum, în lipsa fumului de țigară, chiar putem face asta.
1. Pare că disputa a început abia acum, odată cu adoptarea legii
Fumătorul român își vedea liniștit de treabă, în intimitatea unui bar în care fumul dens îl proteja de privirile indiscrete ale celorlalți, când, deodată, un act normativ i-a schimbat radical viața. Cine s-ar fi așteptat ca, în 2016, să se dea o lege care interzice fumatul în cârciumi? Oamenii pufăie din țigară din vremuri imemoriale fără ca nimeni să se bage peste ei. Ce le-a venit parlamentarilor să întrerupă brutal această idilă seculară dintre român și tutun?
Ei bine, nu. Legea antifumat era la fel de previzibilă ca finalul unui film prost cu Van Damme. Nu e ca și cum tocmai această lege ar marca prima retragere a fumatului din spațiul public. E o dezbatere care se poartă de prin anii ’50, când lumea și-a dat seama că fumatul omoară mai mulți oameni decât un dictator sovietic într-o zi bună. Un timp, lobby-ul companiilor de tutun a făcut față ofensivei interesului public. În America, publicitarii au încercat să acrediteze ideea că da, fumatul te omoară, dar oricum viața e cam overrated și e mult mai important să fii tu cool și să te simți bine acum, că pe urmă îmbătrânești, ajungi la 30 de ani și n-o să te mai poți bucura de lume la fel de intens.
Discuția despre fumat se poartă de cel puțin 60 de ani, timp în care fumătorii și companiile care produc țigări au cedat tot mai mult. Treptat, s-a renunțat la fumatul în avion, în autobuz, în tren și în instituțiile public, reclamele pentru țigări au dispărut de pe post, accizele au crescut tot mai mult. Că acum nu se mai fumează în cârciumi nu-i decât următorul pas. Pare că nu cu legea asta am întârziat noi, ci cu o discuție despre fumat pe care alții au început s-o poarte de prin anii ’50. E o ironie a sorții că tocmai noi, descoperitorii insulinei, inventatorii stiloului, ai motorului cu reacție, ai limbii latine și ai panoului de control al omenirii din Munții Bucegi, aflăm atât de târziu că civilizația încearcă să se lase de fumat încă de pe vremea lui Gheorghiu-Dej.
2. Legea nu e despre cum fumătorii îi afumă pe nefumători
S-a creat impresia greșită că toată nebunia a pornit de la unii care s-au săturat să cheltuiască sume enorme pe detergent. Că românii spălau prea multe haine care puțeau a fum, iar cineva trebuia să pună capăt situației. Mereu revine în discuție figura nefumătorului cârcotaș de la masa vecină, a clientului lihnit căruia fumul de țigară i se scurge în mâncare ca maioneza într-o lipie de șaorma.
De fapt, îți trebuie multă rea-credință ca să spui că legea asta îi apără pe nefumători de flagelul canceros al fumatului pasiv și să păstrezi dezbaterea în zona îngustă a răului făcut celorlalți. Dacă asta ar fi singura problemă, era deja rezolvată. Din păcate pentru amatorii de țigarete, omenirea și-a dat seama că fumatul nu e o idee bună și a decis să se lase. Nu doar că e mortal, puturos și costisitor (când vine vorba de cheltuieli pentru sănătate), dar nici nu ajută la nimic. Țigara îți dă o senzație agreabilă doar pentru că potolește o nevoie pe care chiar dependența a creat-o. Fumatul e plăcut numai în măsura în care un tip care te rupe cu bătaia, iar apoi se oprește, îți face un bine.
În mod normal, individualismul liberal al Occidentului are și o importantă funcție de cercetare, de extindere a cunoașterii. Îl lași pe individ să facă ce vrea în chestiuni care-l privesc doar pe el, pentru că nu se știe niciodată peste ce dă. Poate că, urmărindu-și interesele ciudate și potențial autodistructive, descoperă ceva nou și util, de care va profita toată lumea. Numai că, atunci când vine vorba de fumat, nu mai e nimic de aflat. E clar că trasul din țigară e nasol pentru toată lumea, dar în special pentru cei care-l practică. Pur și simplu, omenirea a decis să scape de acest obicei și încearcă să-l combată cum poate: ba interzicând reclama la țigări, ba eliminând mărcile comerciale de pe pachete, ba dându-i afară pe fumători din cârciumi. Orice ar putea să mai reducă, de la an la an, numărul persoanelor care aleg această metodă ardelenească de sinucidere.
E adevărat, în limbajul democrațiilor liberale, e greu să spui că vrei să le interzici oamenilor să-și mai facă rău. Lumea e suspicioasă când vine vorba de paternalism. Nu vrei ca, la 50 de ani, să-ți încuie statul țigările-n dulap, ca un părinte prudent care acoperă toate prizele din casă.
3. Pare că fumatul ar fi singura chestie prin care omul își face rău doar lui, iar statul o interzice
Vine un moment în care fumătorii înțeleg ce se petrece cu adevărat. Printr-o mișcare mârșavă, statul pe care-l credeau prieten s-a întors împotriva lor, încercând să-i scape de cancer. E momentul în care fumătorii se enervează și mai tare. Ce drept au guvernanții și legiuitorii să ne salveze de noi înșine? Dacă vrem să ne facem rău, iar numai noi avem de suferit, ar trebui să fim liberi să trecem la fapte. Credeam că trăim într-o democrație liberală.
De fapt, trăim într-o lume plină de privațiuni paternaliste. N-ar fi fumatul prima chestie pe care statul ne-o interzice, deși prin ea nu ne facem rău decât nouă înșine. În primul rând, în ziua de azi nu te lasă nimeni să te sinucizi. Nici măcar în cazuri extreme, de boală incurabilă și chinuitoare, sinuciderea asistată nu e permisă.
Iar lista poate continua. Nu ți-e permis accesul la o gamă largă de droguri, deși e evident că nu le cumperi ca să le bagi pe gât unui vecin enervant. Dacă faci niște bani în mod legal, n-ai voie să fentezi contribuțiile pentru sănătate. Ca șofer sau ca pasager al unei mașini, trebuie să porți centură. Ca motociclist, cască. Trăim într-un univers concentraționar în care statul nu-ți dă voie să-ți faci rău și uneori e bine să se-ntâmple asta. Omul e mult mai puțin rațional decât crede (de exemplu, tinde să nu se gândească la viitor). În plus, multe chestii despre care credem că ne privesc doar pe noi au consecințe și asupra celorlalți. Dacă un pacient în stare terminală alege eutanasia, moartea lui va stabili un precedent periculos pentru bătrâni mai vulnerabili, care nu sunt la fel de hotărâți în privința sinuciderii și de care alții vor să scape.
După ce s-a interzis fumatul în baruri și restaurante, a dispărut fumul de țigară și ne-am trezit cu ceva la fel de înecăcios: asumpțiile confuze despre fumat. Ar trebui să deschidem un geam, ca să iasă și astea.
As lua la nimereala exemplul cu drogurile. Ti se pare ca interzicerea lor fara discriminare face bine? Sau interzicerea prostitutiei? De fapt alimenteaza o retea subterana cu care consumatorul poate sunta legea expunandu-se la riscuri mult mai mari. Daca ar avea cineva minima gandire de a urmari efectele legilor de genul asta si-ar da seama ca e o lege proasta.
Nu mai bine se implicau toti intr-o discutie si se dadea o lege cu nuante care chiar sa ajute la ceva? Ar fi fost evident mai bine, dar onor statul roman nu are timp de discutii. Toate legile sunt pe principiul: avem o problema? interzicem cauza si trecem mai departe. Ca legile astea nu rezolva de fapt nimic e evident, da’ pe cine intereseaza?
Si in cazul fumatului e la fel. Exista o lege care era destul de buna si apropiata de ce au multe tari europene. Nu s-a aplicat, nu s-a verificat si nu s-a urmarit ce se intampla cu ea pentru ca asta e complicat si necesita ceva creier. Solutia mai la indemana, dam una noua. Si daca a mers si de data asta – uite ce veseli sunt alegatorii majoritar nefumatori – vom continua cu spor pe aceeasi linie.
Mai las-o cu statul care „se ingrijestede sanatate”! Trebuie sa fii cinic sa spui asta in conditiile in care ssistemul sanitar e in coma profunda de multisor…
Desi sunt fumator, nu inteleg de ce atata balamuc pentru o lege normala zic eu; in Germania unde stau acum, daca vreau sa fumez o tigara si sunt la restaurant/bar/discoteca sau orice alt loc public, ma ridic frumos de la masa, ies afara, fumez si revin.
mai costel tu poate doar stai in germania dar nu locuiesti…