Cu unele notabile excepții (Rudi Völler, de exemplu), nemții n-au dat lumii mingicari și speculanți de careu capabili să transforme o brambureală înghesuită într-o cupă mondială. Oameni muncitori, da. Mijlocași cu viziune, de asemeni. Iar de apărători solizi, capabili să-și țină picioarele lipite, astfel încît să nu devină ținta miștourilor, Die Mannschaft n-a dus niciodată lipsă.
Nu știm, însă, în ce categorie s-ar încadra neamțul nostru, pentru că, de cînd a ajuns la Națională, mai mult scrie decît joacă. Mingicar în mod cert nu e, pentru că asta ar presupune viteză. Viziunea nu e punctul lui forte, iar cu munca ne-ar putea spune că se omoară dacă n-ar fi plecat deja în trei vacanțe în doar șapte luni. Iar ca apărător și-a cam luat-o printre urechi săptămîna trecută, cînd Oprea a driblat finuț, anunțînd mărirea salariilor demnitarilor, iar Ponta a venit la analiza video și a anunțat că a fost majorare din ofsaid. Căci, de fapt, asta s-a întîmplat: Iohannis a fost pus la încercare de către coaliția de guvernare, ca să-și dea și băieții seama cît de mare trebuie să fie momeala ca să muște ăsta cu mal cu tot.
Cea mai tristă trebuie să fie Prima Doamnă, care începe să realizeze că a luat un jucător de provincie, care se adaptează prea greu la un club mare. Unde mai pui că, fără prime de victorie, o să-și plătească designerii vestimentari de-abia cînd o mări Guvernul salariile profesorilor.