DNA a decis să claseze dosarul „Dragnea, vizită la Trump”, pe motiv că fapta nu există. Un gest firesc, desigur, în deja buna tradiției a justiției noastre legată cu fundă roșie la ochi.
La o primă privire, poate părea un gest menit să-l înfurie pe Liviu Dragnea. Cum adică fapta nu există? Păi am văzut cu toții cum s-a întins peste masă, ca un chelner grijuliu, să-i strângă mâna marelui licurici. Ce, o să pretindem acum că Dragnea și Trump nu-s tovarăși?!
Pe de altă parte, justiția noastră pare să-i fi făcut un mare favor lui Donald Trump. Că sigur l-ar fi citat avocații lui Dragnea drept martor. Ba chiar s-ar fi cerut el martor, doar e pe tovărășie cu Liviu, am văzut cu toții poza, ce naiba! Și numai de-asta n-avea omul chef, să vină prin România, pe la sediul poliției municipale Teleorman, să dea declarații. Mai bine așa.
În realitate, însă, atât Trump cât și Dragnea nu sunt nimic mai mult decât niște fericite victime colaterale ale unui proces mult mai important decât o mică poză dintr-un dosar de corupție. Nu doar că fapta nu există, dar nici n-ar fi avut oamenii noștri timp să judece fapta care nu există, căci e perioadă de negociat pensii și drepturi și privilegii. Or, să fie clar, mai întâi să avem o justiție cu privilegii cum scrie la carte, abia apoi, dacă e cazul, ne ocupăm și de dosare.