Primul festival dedicat celor care se îmbracă OK s-a consumat weekendul ce tocmai a trecut. Un eveniment organizat de o Livadă, pentru sere. Chiar prima zi şi prima seară (pentru că de noapte n-am avut parte, ultima trupă terminând precoce în jurul orei 23) au fost dedicate celor care au venit să se pozeze pentru marele Wall românesc (ridicat prin multe nopţi pierdute şi Like-uri cărate la spinare), organizatorii asigurându-se că nimeni nu va fi deranjat de muzică în timpul focusului manual sau plimbării la umbră, cu ochelarii de soare la ochi. Tocmai de aceea, în prima zi m-am ales cu propriul plan B: să plec mai devreme.
Summer Well a mai fost, de asemenea, primul festival unde am resimţit bun-simţ de la plecare din Piaţa Victoriei până la ultima porţie de clătite cu biscuiţi, ciocolată şi banane. Ba chiar după o mămăligă cu iarbă verde, lebede şi apus pe lac, copiii cu barbă care se pozau pentru sartorialistul român încă nedescoperit sau ridicau nasul prea sus uneori au devenit irelevanţi. Başca, erau în inferioritate copleşitoare, fiindcă la Summer Well am impresia că au venit puhoiul de oameni care au sărit peste B’estfest anul acesta.
Din prima zi nimic, din a doua aproape totul. Ne-a tremurat falca de emoţie la Raveonettes mie şi altor zeci de surferi pe web în ale noise popului şi shoegazeului. Apoi Wombats, care, mă rog, m-au prins cu gemul de vişine în clătită. M-am şters repede la bot, pentru că trebuia să ajung la toaletă, apoi la bar şi, cât mai repede, să prind loc în faşa celor de la Editors. A, pardon, e Interpol? Păi şi ăia de la Wombats ce ziceau de Joy Division? Oricum ar fi, am avut parte de indie rock, post punk şi aşa mai departe la cheie, cu parchet şi termopane, aşezat-familist, dar, ca să-mi arăt pielea de găină, cu instalaţii bine desfundate, calitate garantată Paul Banks. Iar la anul le doresc să nu mai fie „well”, ci „great”.
