Lumea a fost foarte scandalizată când s-a închis TVR Cultural. Și 99% din cei scandalizați au fost ceva de genul: „Bă, ești nebun, mai există TVR Cultural? Și cum să fie închis, e inacceptabil, e ca și cum am dărâma Cozia!“.
Rar ceva mai discret în istoria omenirii decât TVR Cultural.
La marile petreceri de familie sunt aduși uneori străbunicii – într-un puseu genealogic. Petrecere de la cei mai mici la cei mai în vârstă. De fiecare dată există un străbunic care a suspendat de ceva vreme ambasada cu lumea asta și care e pus într-un colț, pe un scaun, cu un pahar de suc în mână. Acela e TVR Cultural.
Acum, discuții peste discuții, ce facem cu TVR Cultural, pentru că trebuie să reapară, nu se poate altfel.
Păi, ar trebui făcut cu TVR Cultural ceea ce ar trebui făcut cu TVR 1 și cu toate celelalte TVR-uri: ar trebui să ajungă la oameni. Să-i caute, să-i creeze, să-i aibă. Dacă asta nu se întâmplă, cum nu s-a întâmplat nici până acum, atunci TVR Cultural nu-și are rostul. În marea sa parte din viață a fost o prostie. Și probabil va fi o prostie și acum, când i se vor insufla din nou viață și bani.