TVR, spune tu, cine ți-a făcut felu’?

Să ne înțelegem. Nu EBU a scos România de la Eurovision (apropo, TVR nu a fost exclusă din EBU – nu încă, există niște proceduri care durează cel puțin două luni, procesul e reversibil). România a fost scoasă de la Eurovison, iar televiziunea publică a fost adusă în faliment, de următorii:

– comisiile de Cultură din parlament, populate de tot felul de ignoranți, care nu au vrut, în ultimii ani, să salveze televiziunea, prin schimbarea unei legi foarte proaste, ci doar să controleze politic instituția;

– ceilalți parlamentari, mulți dintre ei de-a dreptul iresponsabili, care au tratat TVR-ul ca pe o pușculiță de partid;

– guvernele din ultimii zece ani, vina cea mai mare având-o Ponta,  care a pus (logic, pentru nivelul lui) răfuieli personale deasupra intersului public, iar cea mai mică – Cioloș. Ăsta mic putea acum să rezolve situația, dar a făcut și el o aroganță, dacă tot e loc. Oricum populația urăște ce-a ajuns TVR, deci de ce să nu bage și nea Dacian un cuțit în spate?

– Liviu Dragnea, liderul partidului care deține majoritatea în Parlament, un cetățean din Teleorman care de doi ani spune pe sub mustață că situația TVR trebuie rezolvată urgent, iar acum două săptămâni cerea la guvern conducerea unor companii de stat, pentru a ceda controlul TVR. Mare caracter!

– Marele PNL, care a exercitat mare parte din ultimii ani controlul asupra acestei instituții, prin desemnarea PDG-ului. Partidul, prin reprezentanții săi, doar a dat din gură, ceea ce face și acum, când dă dovadă de un populism ieftin, specific celor care habar nu au ce trebuie făcut la TVR. Când oamenii tăi susțin pentru conducerea TVR o persoană (Monica Ghiurco) care promite creșterea salariilor și afirmă că TVR nu trebuie să facă audiență pentru a-și îndeplini misiunea publică e clar care îți e jocul.

– Traian Băsescu, un tip care a băgat presa la vulnerabilități privind siguranța națională, dar nu a fost interesat deloc de situația de la TVR. De fapt, a fost, cât să bage și el aici niște oameni;

– Klaus Iohannis, care timp de un an nu a vrut să se frece de oamenii de la TVR. A considerat că televiziunea publică e un rahat care trebuie ocolit, chiar dacă e în mijlocul sufrageriei. A acordat interviuri televiziunii publice doar după ce aici a sosit Mădălina Pușcalău. Descalificant pentru un șef de stat!

– diverse instituții de forță ale statului, care au dorit să controleze conținutul editorial, prin oameni infiltrați aici, și să nu lase TVR să de dezvolte independent și să devină puternică, funcționând pentru cetățenii care plătesc abonament, nu pentru grupuri de interese din politică;

– alte instituții ale statului, care au preferat să nu se autosesizeze în legătură cu infracțiunile semnalate de-a lungul timpului de presă.

– sinecuriștii care au făcut parte, în ultimii zece ani, din Consiliul de Administrație al TVR, în mare parte niște cărători de genți de prin partide, care habar n-au să citească un bilanț contabil. Situația e valabilă și în prezent;

– managerii incredibil de slabi pe care i-a avut TVR (niște politruci aroganți, lipsiți de viziune și de boașe, care și-au văzut de interesele lor (unele foarte bănoase), nu de misiunea publică. Au oprit producția, au eliminat criteriile de performanță, au căpușat instituția, au încurajat nepotismul și nemunca, au tăiat indexările salariale (ceea ce execută acum angajații), semnând astfel sentința televiziunii publice;

– oricât s-ar supăra ei și oricât m-ar înjura, angajații TVR sunt și ei vinovați. S-au complăcut în această situație, girând prin atitudinea lor toate nenorocirile care s-au petrecut aici;

– eu, pentru că deși am spus toate astea de zeci de ori, la Starea nației, în ultimii doi ani, poate nu le-am spus suficient de tare.

– voi, telespectatorii, pentru că v-ați mulțumit să plătiți lunar funcționarea unei instituții care a sfârșit prin a nu vă mai oferi nimic în schimb. Televiziunea e a voastră, nu a acestor oameni care fac de 26 de ani ce vor cu ea. Or, ignoranța noastră, a tuturor, a făcut posibilă situația de azi. După falimentul moral, care nu a supărat pe nimeni, vine falimentul financiar, care, iată, supără pe toată lumea.

Să nu se înțeleagă că merg pe varianta toți suntem de vină, deci s-o lăsăm așa. Nu, pentru că există vina generală, a noastră, ca societate, dar există și vini particulare, foarte bine individualizate. Grave, penale, adevărate atentate la siguranța națională! Despre ele trebuie nu doar săse discute.