Klaus Iohannis nu i-a invitat pe politicienii cu “probleme penale” să se uite cum trec militarii pe sub Arcul de Triumf.
Acest moment este poate cel mai infantil act la care participă politicienii români. An de an, se îmbracă frumos și se uită cum trec militarii prin fața lor. Nimic mai penibil, nimic mai fără sens. Polițiștii, jandarmii, scafandrii, toți trec prin fața oficialităților cu muci la nas de frig.
Scena se aseamănă cu acele momente în care o pisică ascunsă după colțul unui fotoliu privește îndelung la trenulețul care se rotește pe șine în mijlocul camerei.
Pare un act ritualic – îl facem, orice ar fi îl facem, pentru că acum două mii de ani, când strămoșii noștri nu l-au făcut într-un an, s-a abătut o ploaie de foc asupra țării, vacilor li s-a stricat laptele în ugere, iar femeile însărcinate au născut prunci cu ochii roșii și copite.
E o manifestație tristă. Nimeni nu se bucură. De ce s-ar bucura soldații și ofițerii care se antrenează de două săptămâni ca să dea bine în fața oamenilor politici?
Oamenii politici nu se bucură. Ei și-au luat izmene, ele strâng din fund și le îngheață pupilele în orbite, iar militarii, îți dai seama, sunt de-a dreptul scârbiți de atâtea antrenamente.
Și ca să vezi ce? Că doar nu prezinți ceva nou, doar nu ai ce să vezi wow legat de armata română.
Cred că parada de 1 Decembrie poate fi organizată și dacă te duci la magazine de-astea cu costume de Halloween și dacă închiriezi de la colecționari niște tancuri.
Așa că asta cu “nu primim penali să stea cu noi în frig în timp ce ne uităm la tehnică militară din anii ‘70” mi se pare un gest de mare angajament politic. Mai exact, absurdul e dus la extrem, în acel punct în care parcă începe să capete aparența unui sens. Dar nu, doar ni se pare: e o prostie!