Ceva se întâmplă în conclavul de putere mondială, unde vraja iubirii dintre Donald și Vladimir dă semne că se destramă. S-au întâlnit Lavrov și Rubio, iar rezultatele acestei întâlniri confirmă că înfrățirea dintre Washington și Kremlin, parafată cu covor roșu la Anchorage, nu mai funcționează în termenii din Alaska, unde rușii obținuseră cam tot ce își propuseseră. O altă frăție, cea a misoginilor Tate, influenceri ai bărbăției MAGA, eliberați la ordin american din România, s-a proptit în zăbrelele unei închisori americane, cu canibal în celulă, în așteptarea extrădării în Marea Britanie. Acești frați, care au creat și o oaste de bărbați cu scula mică, sunt voievozi ai Manosferei, spațiu virtual unde onaniștii, ratații în dragoste și psihopații își găsesc împlinirea urmărind prelegerile despre cum trebuie bătută, umilită și trimisă la produs o femeie.
Și nu întâmplător demența asta se împletește cu milioanele de dolari și luxul opulent al voievozilor Tate, care amușinau pe lângă Mar-a-Lago, prin tot felul de petreceri cu patrioți MAGA, a căror esență a vieții este vânătoarea de imigranți. Ei, bine, acești imigranți sunt fibra care unește suveranismul de pe cele două maluri ale Atlanticului, iar reținerea lui Tommy Robinson la Londra, între un zbor cu venire de la Moscova și altul cu plecare spre România, este un alt semn că ceva se întâmplă, nu-i așa? Pentru că România nu are neapărat valuri masive de imigranți, în schimb are lucrători cu acte în regulă veniți temporar de prin Asia, bun prilej pentru a exporta isteria antiimigrație, care este exploatată de cercurile suveraniste în Marea Britanie, Franța, Italia și Germania. Așadar, avem și aici un prilej ratat, fază la care nu se așteptau patrioții români.
Îmi spunea un horticultor cum, cu ceva ani în urmă, vreo șapte-opt înainte de alegerile anulate, au venit la el doi băieți în costum regulamentar și i-au spus că un român important care stă la Viena vrea niște caiși și niște piersici din ăștia de-ai noștri, pentru că fructele austriecilor nu au gust. Horticultorul le-a dat pomii și aceștia au ajuns la Viena, iar peste alți ani – tot înainte să iasă devălmășie cu alegerile anulate – a primit o altă vizită, de astă dată chiar de la omul important de la Viena, care i-a spus că pomii fructiferi au prins și au rodit, caisele și fructele având gustul dorit. Omul important de la Viena s-a dovedit a fi Călin Georgescu, eu v-am spus ce mi-a spus horticultorul, un nume greu al horticulturii românești. Probabil că și acum Georgescu ar fi mâncat caise românești la Viena dacă nu ar fi venit la Casa Albă Donald Trump.
Iată însă că Trump este de doi ani președinte al SUA, destul timp ca JD Vance să facă turul Europei pentru a susține formațiuni politice de extremă dreapta, politicieni și tot ce dădea semne că are capacitatea de a da în clocot suveranismul, patriotismul, xenofobia, rasismul și naționalismul. Și să nu uităm că așa a ajuns George Simion să taie tortul Groenlandei la Washington. Neo-nazismul german, fascismul italian, francez, maghiar, panslavismul bulgar, sârb, ceh și slovac, ultranaționalismul polonez și dacopatia ortodoxă românească au fost ungherele ideale pentru a sădi sămânța entropiei sociale care să demanteleze arhitectura politică europeană. Iar toate mișcările politice care au germinat din aceste semințe ale rătăcirii umane, ce au alimentat cele două războaie mondiale, au legătură explicită cu Kremlinul și își trag seva din politicile antieuropene și anti-NATO ale președintelui Trump.
Anchorage a fost pentru unii analiști parafarea unei noi Yalta – Malta, este clar că asta au crezut și rușii până când – în stilul deja cunoscut – președintele Trump s-a sucit. Întâi a recunoscut că Zelensky are totuși ceva cărți în mână, apoi americanii au început să ia în serios industria de armament ucraineană, care produce drone capabile să le arunce în aer rafinăriile și depozitele de mărfuri ale rușilor, creând disfuncții economice, sociale și militare. Nici pe front armata lui Putin nu face mare lucru și este știut că pentru Trump contează numai cei care au șansa să fie învingători. Ruptura dintre Washington și Kremlin nu face decât să-i confirme lui Putin că Occidentul este dușmanul absolut și că niciodată Rusia nu poate să creadă în el, mai ales că asta i s-a întâmplat și lui Stalin, pe care Hitler l-a trădat, călcând în picioare tratatul Ribbentrop – Molotov, invadând URSS-ul. Când legătura lui Trump cu Putin dă semne de moarte clinică, toată arhitectura creată împotriva UE, dușmanul comun al celor doi, își pierde funcționalitatea.
Suveranismul debarcat în Europa nu este, din punct de vedere american, decât un vector de imagine pentru MAGA ca mișcare globală, în schimb pentru ruși a devenit elementul principal al războiului hibrid pe care îl duc în Europa. În aceste condiții, în care prăbușirea Europei sub influență rusă nu mai pare atât de posibilă pentru Trump, nici orizontul în care acesta să facă afaceri cu țarul Putin nu mai are valoare. Iată de ce în viitorul apropiat discursul anti-NATO al președintelui american nu va mai fi atât de virulent, pentru că alianța transatlantică militară a fost creată exclusiv pentru apărarea Europei în fața imperialismului URSS și ca scut pentru Europa de Vest în Războiul Rece împotriva comunismului. După unificarea Europei de Vest și a celei de Est în ceea ce este astăzi UE, rolul NATO nu este esențial modificat, el rămânând să conteze în apărarea continentului în fața aceluiași imperialism rus. Atâta timp cât era în cărți înțelegerea parafată la Anchorage, NATO devenea balast pentru partea americană, însă în lumina ultimelor evoluții ale relațiilor ruso-americane viața lui Mark Rutte va fi cu siguranță mai ușoară.
În această cheie trebuie privită și incapacitatea României de a doborî dronele rusești care cu obrăznicie intrau în spațiul aerian suveran al României. Da, ceva s-a întâmplat, pentru că avioanele de luptă românești, dar și cele ale Alianței, au decolat de fiecare dată cu frâna de mână trasă și multe explicații că un F-16 supersonic nu poate fi eficient în interceptarea unei drone lente, mai ales că este periculos pentru populație ca o astfel de dronă să fie doborâtă. Da, da, ceva se întâmplă, pentru că cineva, undeva, nu a mai tras frâna de mână, iar acel cineva nu poate fi decât Licuriciul căruia i s-au închinat până acum și Nicușor, și Simion, și Georgescu. Iar partidul AUR, care a votat în Parlament împotriva doborârii dronelor rusești, astăzi este preocupat de costul mare de doborâre a acestor drone.
Cei care au văzut filmul Porțile Albastre ale orașului își aduc aminte de soldații români care apărau Bucureștiul de avioanele germane după ce Armata Română a întors armele împotriva lui Hitler. Era un film de propagandă comunistă, însă a fost un film apreciat de publicul românesc și atunci, și acum. Acolo era și povestea unui soldat care se însurase cu o femeie slută, dar care îi făcuse farmece acestuia să o vadă frumoasă. Când femeia s-a îmbolnăvit și a murit, militarul a dezgropat un ulcior ascuns în grădină și l-a zdrobit de un zid pentru a desface vraja. Așa a văzut în sfârșit chipul real al femeii. Astăzi avem și noi niște porți albastre, unde avioanele americane F-16, pilotate de români, au dat jos în trei zile trei drone rusești, pentru că s-a întâmplat ceva, undeva, și frâna de mână nu a mai fost trasă. Tot așa cum 30 de ani în România au fost construiți peste 100 km de autostradă și, la patru ani după izbucnirea războiului din Ucraina, avem 1.418 km, tot așa în ultimii ani nu ne-am atins de zecile de drone rusești care ne-au violat spațiul aerian, pentru ca în ultimele trei zile să fie doborâte trei drone. Și asta e doar începutul.
Undeva, cândva, o frână de mână nu a mai fost trasă și un ulcior al vrajei a fost zdrobit de un zid, astfel încât adevăratul chip al înțelepciunii ruse să iasă la iveală. Putin declară astăzi că Rusia este singurul garant al integrității teritoriale ucrainene, iar România își va recupera într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat teritoriile înglobate de Stalin în Ucraina. Asta este recunoașterea directă că invazia rusă în Ucraina este foarte probabil să se termine cu o înfrângere rușinoasă pentru ruși, turnură ce ar trebui să dea frisoane suveraniștilor de la noi. Chiar și cu băi de mulțime aduse cu autocarele de AUR prin piețe, Călin Georgescu nu mai poate să se bazeze pe lumina venită nici de la Washington, nici de la Kremlin, ceea ce confirmă faptul că este un adevărat vizionar, el declarând încă imediat după anularea alegerilor că misiunea lui s-a încheiat. Nimeni atunci nu a vrut să-l creadă.