E probabil unul dintre cele mai mișto locuri în care poți merge, lângă București, într-o zi urâtă de toamnă târzie. Therme București e un loc absolut minunat însă, ca orice frumusețe de pe la noi, pare ceva altoit cu metehne românești până la punctul în care palmierii par să te îmbrâncească și să-ți șoptească, suav, ce faci coae, n-ai loc?!
Probabil că există zile sau ore în care situația de acolo poartă aparența unei decențe, însă într-o după-amiază de vineri te simți ca în stația de metrou de la Victoriei, la oră de vârf. Lume, cozi, îmbulzeală și senzația că ești parte a unei secvențe de film istoric, în care se face triajul pentru un lagăr de concentrare.
Nu mai există șezlonguri de închiriat, asta e prima informație de care dai, încă de la intrare, unde te așteaptă o coadă care l-ar face invidios pe un vânzător de la o alimentară din anii 80, unde tocmai s-a băgat carne. Și dacă nu sunt șezlonguri de închiriat ce-o să faci, o să stai toate orele în apă sau în picioare? Nu e timp de gândit, căci odată trecut de faza de triaj bilete și vestiar te lovește din plin senzația de stație de metrou la oră de vârf. Cu mica diferență că toată lumea e în chiloți. O bucurie! Sublim! Slabi, grași, tineri, bătrâni, bombardieri și șoareci de bibliotecă îți lasă senzația unei mișcări browniene. Ai putea să îți setezi mintea și să te crezi, pentru o clipă, Călin Georgescu ori vreun alt Mesia pe care toți vor să-l atingă. Și toți o vor face.
După o vreme, ca la trecerea bruscă de la lumină la întuneric, începi să te adaptezi. Privești cum un domn ce face curățenie adună șlapii lăsați la intrarea în bazin cu un teu, cum ai aduna frunzele din curtea casei. Te uiți într-una din piscine și îți aduci aminte de clipurile acelea de la plajele din China, unde întreaga plajă pare o conservă cu sardine. Nu mai contează, ești acolo și trebuie să te adaptezi. Până la urmă găsești un loc într-una din piscinele supra pline, te bălăcești o vreme, mai treci pe la zona de restaurant, unde prețurile sunt absolut decente comparativ cu centrul Bucureștiului, te întorci la bazine și apoi duș, vestiar și, vorba unei celebre juriste, haideți pa!
Ar fi putut fi o după-amiază absolut relaxantă, dacă numărul de vizitatori ar fi fost la jumătate sau poate chiar la sfert din câți erau. Așa, a fost doar o după-amiază. Știu deja că se vor găsi unii care să-mi spună că sunt prost că nu am mers într-o marți dimineața, când ar fi fost mai lejer și bine. Că nimeni nu și-ar pune întrebarea de ce oamenii ăia de acolo sunt lăsați să-și desfășoare afacerea în modul ăsta, hapsân claie peste grămadă.