Crin Antonescu și-a protejat un prieten în fața organelor de Securitate în 1988, cînd comunismul sugruma o populație înfricoșată, deprimată, redusă la instinctul de conservare individuală, de multe ori gata să-și sacrifice aproapele pentru a-și salva pielea. Să-ți păstrezi calmul și să-ți aduni curajul atunci, în fața unui zbir cu costum gri, care te putea arunca în pușcărie cît ai clipi, era, fără discuție, o dovadă de caracter.
Prietenul lui, Ștefan, evadat în cele din urmă din lagărul comunist, a vorbit din Canada despre acest episod care i-a salvat existența. A confirmat faptele. Curajul lui Crin Antonescu și al celorlalți doi prieteni a adormit bănuielile Securității, iar Ștefan și-a putut vedea de drum, un an mai tîrziu, spre lumea liberă.
Azi, aceste lucruri par neînsemnate, dar atunci, în lumea cenușie și disperată a județului Tulcea, au însemnat diferența dintre lașitatea comună și bravura secretă, aproape sinucigașă, a unui prieten pe care poți conta. Crin Antonescu, profesor de istorie în școala din Niculițel, un nimeni în comparație cu marele plan de înspăimîntare și exterminare socială, a ales să-și riște libertatea. Cine a simțit în anii comunismului suflarea otrăvită a Securității, cine a trăit senzația pericolului zilnic ce pîndea din fiecare cuvînt de împotrivire, din fiecare banc cu Ceaușescu, din ascultatul Europei libere, înțelege că nu e nimic exagerat.
Dar iată că Securitatea lui Ceaușescu nu și-a dat duhul de-a binelea. Nepoții ei îi tîrăsc genetica încoace, o aduc la zi, o răspîndesc în instituții, în partide, în media, peste tot. Au inundat toate cotloanele statului și au înființat rețele cu care extrag profituri, avantaje și putere. Școala de tîlhărie Coldea e modelul exemplar al acestei continuități.
Unul dintre jurnaliștii G4media, care s-a remarcat pe canapeaua lui Coldea, a infestat, pesemne, spiritul unei redacții pînă acum decente. Așa că G4media a executat o manevră de inspirație securistă, insinuînd că Antonescu a colaborat cu Securitatea. Au publicat mizeria împachetată în jurnalismul anilor ’50. Avînd în față adeverința de necolaborare de la CNSAS și, nefiind idioți, pe deplin convinși că susțin un fals.
Antonescu nu numai că a fost verificat în repetate rînduri de CNSAS, cu ocazia candidaturilor anterioare la Parlament și la Președinție, dar a fost cea mai puternică voce împotriva sistemului securist care a ros fără încetare economia și politica României în anii negri ai regimului Băsescu. Crin Antonescu a pus la zid, cu claritate, la lumina zilei, abuzurile securiste din Servicii, din parchete, din magistratură, în anii în care politicienii (și o parte a presei) ciuguleau din palma SRI și se gudurau pe lîngă procurorii lui Kovesi. Doar să fi fost nebun s-ar fi luat la bătaie cu bestia, știind că are ceva pe conștiință.
Departe de a-l clătina pe Antonescu, episodul securist de presă va avea efectul contrar. Crin Antonescu va ieși întărit. Statura lui politică și morală va crește în lumina adevărului. Iar redacția G4media va putea încerca un exorcism de breaslă, lepădîndu-se de ultimii demoni ai Securității.