Vasile Blaga a condamnat în ședința PNL faptul că sunt atâtea critici la adresa lui Predoiu și colegii nu-i iau apărarea. Las la o parte existența politică de prisos a acestui Blaga, însă îi înțelegem afecțiunea, până la urmă omul a profitat cu nesimțire de protecție. Ce nu am înțeles e unde naiba sunt acele mari critici la adresa lui Predoiu? Omul e prim-vicepreședintele partidului care alături de PSD plătește cel mai mult presa, e omul pe care toți președinții l-au mângâiat ca pe un motan orb așezat în poală și cică în jurul lui e un damf de Servicii ceva de speriat. „Cu ce te dai“, îl întreabă apropiații, cu La pădure?“
Catastrofa Predoiu e de neatins, cum era de neatins pe vremuri toxicul Gabi Oprea. Nici USR nu e vocal împotriva sa – Ministerul de Interne e un haos de care fac mișto inclusiv sindicatele din Poliție, însă nici cele peste 50 de femei ucise în acest an nu contează, nici eterna bâlbâială care îi însoțește activitatea. Unealta Predoiu nu-l deranjează nici pe Bolojan, nici pe Nicușor Dan. Bolojan a zis că vrea „continuitate“, ceea ce e o declarație imbecilă în sine: cine naiba ar vrea continuitatea mizeriei și-a incompetenței? Același lucru îl propusese Bolojan și în cazul lui Moșteanu, forțat însă de partid să plece și să-l facă de râs astfel inclusiv pe premier.
Predoiu însă e caz de studiu, e punctul în care se întâlnesc și conviețuiesc în pace atâtea interese, se pare: de la politică la Servicii și Justiție. Iar presa, presa aia pentru care noi dăm milioane lunar, e și ea acolo, așterne peste toate o tăcere protectoare.