Raluca Turcan e o mare neînțeleasă. Nu, nu e înaintea vremii ei. E, ca în toate, pe lângă. Cu niște luni în urmă a descoperit un zăcământ de sărăcie în România. A trăit un șoc, a albit cum e Orban sub vopseluri, a dat în bâlbâială cum numai când o întrebi câți ani are mai dă. Oameni care muncesc, dar sunt săraci! – și-a zbierat Raluca disperarea descoperind realitatea, descoperind țara care a pompat ani de zile în ea bani, acid hialuronic și atâtea altele.
Ajunsă la maturitate, animal politic de talie mare, Turcan arde etapele, dar nu realizează nimic. Doar se tăvălește prin cenușa lor ca scroafa prin propriul rahat. Așa se face că a ajuns rapid să fie copleșită de România. Sunt multe de făcut, iar ea e singură și jurnaliștii sunt nerecunoscători: „Să ştiţi că am urmărit transpunerea dialogului meu cu dumneavoastră de ieri şi realmente v-am arătat toată preţuirea mea şi seara, la televizor, m-am regăsit într-un monstru care este total indiferent de ceea ce se întâmplă în viaţa de zi cu zi“. Raluca Turcan s-a lovit de realitate ca de un zid, iar mintea a început să-i patineze cu grația unei Surya Bonaly. Neputincioasă și tristă sub hainele scumpe, indignată că salariul minim nu crește oricât s-ar uita la el, Raluca Turcan a zis: „Salariul minim trebuie să crească pentru că e mic“. Nu e deloc o gafă, este fix gândirea economică a guvernului condus de Florin Cîțu. „Salariul minim trebuie să crească pentru că e mic“ e consternarea unui creier pedelist, oportunist, care nu înțelege de ce naiba nu merge totul mai bine. Raluca Turcan e, de departe, cel mai sincer politician al ultimilor 30 de ani.
Asemeni doamnei Turcan, Cîțu voia acum o săptămână să afle de ce naiba cresc prețurile. A zis că nu înțelege, dar vrea să înțeleagă. Ministrul Energiei a spus că e ceva ciudat cu prețul energiei, e ceva ce nu înțelege. Raluca e gura sinceră și relativ inexpresivă, paralizată de injecții, a unui guvern care în curând se va supăra pe realitate pentru că nu vrea să fie ca în manualul micului penelist.