I se spune Dorin, dar îl cheamă Florin. Dorin o cheamă pe soția lui. Aaa, nu, n-o cheamă Dorin, o cheamă Doris. Dar prietenii îi spun Dorin. Care prieteni? Ăia de la Ambasada SUA, unde Dorin-Florin-Doris și alții ca ei se duc, periodic, să ia lumină.
Florin, pe care nu-l cheamă Dorin, este omul care a pus bazele Flanco, afacere construită cu banii pe care-i aveau părinții lui înainte de 1990. Ce părinți aveau atîția bani e destul de ușor de bănuit. Cu un nas extrem de fin, Dorin, pe care-l cheamă Florin, de fapt, a vîndut Flanco și afacerile asociate fix înainte de criza din 2008-2009. Și a băgat banii în ceea ce urma să devină afacerea viitorului: Sanador. Bine, era deja afacere, dar mai mică. Între timp a devenit mare, ditamai spitalul. Care trebuia vîndut, eventual unui fond de investiții specializat, de prin SUA. Or, SUA au nu doar fonduri de investiții, ci și ambasadă. Ambasadă unde, după ce le dezinfectezi bine, te duci să pupi, să lingi și să iei lumină de la clanțe.
Chestie pe care și Dorin, pe care-l cheamă Florin, a făcut-o, după care s-a întors acasă, mult mai decis, a pus mîna pe telefon și i-a spus finului lui: „Băi, o să cam rupi alianța cu PSD“.
Iar finul, docil, a rupt-o. Călin Popescu Tăriceanu îl cheamă pe finul lui Dorin, care e Florin Andronescu. De fapt.