Tudor Barbu e un inimos. E genul de tip necesar oricărui grup: e săritor, spune tâmpenii și poți să faci mișto de el, mereu cu afecțiune, chiar dacă se supără îi trece, e necultivat, dar are respect pentru oamenii citiți, jumătate de minte și-o dedică unui conspiraționism bine temperat care pentru neinițiați poate să treacă drept gândire critică.
E plăcerea mea vinovată să mă uit la Tudor Barbu, la emisiunea sa de pe B1, Se întâmplă acum. Tudor Barbu își aplaudă invitații, îi aprobă dând din cap ca un fan rock pe o melodie lentă, pare o groupie ramolită. Nu e nici o glumă, Tudor Barbu are invitați prin video-call și, când el consideră că invitații spun „adevărul adevărat“, începe să-i aplaude. Cred că e ceva unic în istoria televiziunii. Mă gândesc dacă omul taie factură postului și ca aplaudac.
A fost în PP-DD, în Partidul Conservator al Varanului, apoi în PNL. E traseist, dar ce nu e? Omul a făcut un liceu sportiv, a fost extremă dreapta, a lucrat în TVR, a făcut facultatea de drept la particulară prin 2000 și, cel mai mișto, e absolvent al cursurilor Colegiului de Siguranță Națională, sub patronajul SRI.
E o zi mohorâtă, vă simțiți fără chef, uitați-vă la Tudor Barbu. Poate prindeți fix o emisiune în care deplânge amatorismul presei din România pe tema Rusia-Ucraina, pentru ca apoi să vorbească timp de-o oră cu oameni care sună de prin țară, oameni cu care analizează ce naiba se întâmplă la granița Ucrainei.