Sătui să cumpere energie electrică și castraveciori murați la suprapreț, frații bulgari par să fi îndeplinit cu brio condițiile de intrare în spațiul latino-american, de vreme ce sutele de mii de protestatari ieșiți în stradă în căutarea unei noi clase politice abia așteaptă să țîșnească din boscheți un lider de talia grăsuță a lui Chávez.
Bietele instalații americane cu rachete intercontinentale pentru stîrpit gîndăceii Al-Qaeda din deșert s-au dovedit incapabile să-i detecteze pe cititorii de contoar francofoni, care terorizează populația de o bună bucată de vreme. Astfel că, înarmat cu un patent și cu o șurubelniță, noul El Presidente va intra în Sofia călare pe măgar, rebranșîndu-i cu amîndouă mîinile pe credincioșii scîrbiți de capitalism, care nu pot dormi noaptea din pricină că tușește doamna Merkel la Berlin.
Pe partea astalaltă a Dunării, baraca e ceva mai veselă, căci călătorii cu papornițe din personalul de Dîlga încă mai vorbesc de întîrzierea Orient Expresului.
Ca un pios omagiu adus lui Miciurin, Partidul Liberal ne-a oferit spre desfătare, săptămîna trecută, un crin altoit pe o varză acră, al cărui damf irezistibil a trezit pînă și muștele de cavou împiciorongite de neașteptata oportunitate a migrației.
Confundînd Golgota cu o stațiune de schi, domnul Crin Antonescu a pornit voinicește spre piscuri, dîndu-ne de înțeles că liberalismul poate fi un sport practicat de masele populare. Luînd drept exemplu PP-DD-ul, PNL-ul s-a transformat peste noapte în PLPTL, adică Partidul Liberal Pentru Toată Lumea.
După ce a aplicat la congres doctrina Gigi, băgîndu-i în portbagaj cu ajutorul neamțului de serviciu pe Tăriceanu & Company, ușor borșit și vag enigmatic, Crin a început să le ofere păcătoșilor din opoziție indulgențe papale și, ca orice balaur care se respectă, ne-a anunțat că și-a mai înșurubat un cap de împrumut pe lîngă nenumăratele capete adjuncte din dotare, care au tăcut mîlc, nu care cumva să fie lovite cu coada ce răspunde la o singură comandă.
Aidoma efemeridei care își urzește din propria salivă viitorul giulgiu, liderul liberal și-a construit înainte de Chávez, din propria retorică, un soi de sicriu de sticlă din care comunică prin buric cu restul lumii, fără să miroasă că pesediștii simt deja pe umeri dulcea apăsare a coșciugului de fost candidat prezidențial, pe care-l vor depune în fața Cotrocenilor cînd Victor Ponta va primi cu sfială, din mîna lui Băsescu, cheile de la cămara cu delicii.
Publicat în Cațavencii 10(88) 2013