Jurnalul lui Kim Jong-un (dictator nord-coreean dispărut)
10 octombrie 2014
Dragă jurnalule, înțeleg că lumea își face griji cu privire la starea mea de sănătate. Prostii, starea mea de sănătate e perfectă! Arătați-mi mie un bărbat obez de 31 de ani, cu gută, diabet, ambele glezne fracturate după ce a alunecat pe marmeladă în timp ce mînca brînză cocoțat pe tocuri și cu ceva în neregulă la cel de-ai treilea testicul, care e mai sănătos decît mine, și mă voi scula foarte greu de pe scaun ca să-l arăt cu degetul și să-i spun în față că e un mincinos!
13 octombrie 2014
Adevărul e că am hotărît să iau o pauză de la dictatură și să călătoresc prin lume. Mai întîi am fugit cu circul, prezentînd un număr extrem de popular în care un urs călărește un cal. Eu eram ursul, dar și calul. Apoi m-am îmbarcat pe un vapor și am servit cocktailuri și gustărici. Toate gustăricile. Am mîncat atîtea gustărici încît căpitanul a fost nevoit să mă arunce peste bord ca să salveze nava de la naufragiu. Țeapa lui, un vapor se mănîncă mult mai ușor de la exterior la interior.
Jurnalul lui Barack Obama (lider democratic destul de prezent)
8 octombrie
Dragă jurnalule, nu se mai știe nimic de Kim Jong-un. Se pare că a dispărut complet. Îmi fac totuși griji pentru echipa pe care am trimis-o să-l asasineze. E vorba de un grup extrem de exclusivist de liceeni cool, care urma să facă mișto de problemele lui cu greutatea și să-l excludă din clica lor, neinvitându-l la nici o petrecere. Mă întreb dacă au reușit să-l rănească în felul ăsta. Iar dacă da, oare rana a fost mortală?
9 octombrie
Mă bucur că Kim Jong-un nu mai apare în public. Acum am și eu o șansă la competiția anuală de mâncat plăcinte a șefilor de stat.
12 octombrie
Dacă nu dispărea, Kim Jong-un era o țintă sigură pentru oamenii mei. Planul meu era să infiltrez în anturajul lui un expert în tatuaje, iar când dementul lider și-ar fi făcut un tatuaj cu litere latine (cum își fac toți asiaticii, inspirați de faptul că noi ne tatuăm caractere chinezești), agentul meu i-ar fi scris în piele, pe antebraț, ”Grasu Contrabasu”. Vă dați seama ce umilință, ce înfrângere pentru el? Și-ar fi mâncat mâna de rușine când ar fi descoperit. Dacă nu și-o mânca de foame până atunci.