Cu Lacrima lui Ovidiu în colțul ochiului, președintele ne-a povestit că perioada președinției sale din 2007 și până azi a fost cea mai umilitoare din toată viața lui.
Pentru el, ne-a spus primul bărbat al statului, un om demn, cinstit și bun meseriaș, a fi jignit în fiecare zi n-a putut fi compensat decât de misiunea funcției.
Încerc să mă pun în pielea domnului președinte și să-mi dau seama dacă aș fi putut rezista la umilințele astea la care a fost supus dânsul în ultimii 5 ani. Deși, dacă mă gândesc bine, Traian Băsescu este umilit în continuu de 22 de ani. Ba poate și mai bine.
Erau umilințele alea la care era supus orice contrabandist onest care venea cu sacul plin de jeansi, țigări, cafea și aur de pe mare. Pentru ca vameșii să închidă ochii, contrabandistul bun meseriaș trebuia să se umilească, mai dând o șpagă, mai colaborând puțin, mai una, mai alta.
A fost umilința supremă a lucrului în străinătate, umilință la care Traian Băsescu a fost supus asemeni altui mare umilit al istoriei, Dan Voiculescu.
A venit revoluția, iar umilințele au continuat, Traian Băsescu devenind secretar de stat. Apoi, ministru. Apoi deputat, Și iar ministru. Și primar. Și președinte. Și-n toată această perioadă a fost umilit, aproape în fiecare zi.
Țin minte un moment în care sindicaliștii de la CFR făceau grevă. Un ziarist l-a umilit pe ministrul Băsescu cu o întrebare despre greviști. Fiind live, răspunsul n-a putut fi ascuns: “Ăia? Dă-i în p…a mea!”.
Țin minte cum a fost el umilit de către șeful Corpului de Control al guvenului Ciorbea, care-l acuza că stă fără drept într-o casă de protocol, în timp ce el stătea chiar fără drept într-o casă de protocol.
A fost îndelung umilit atunci când și-a dat singur o casă pe care mai apoi, cu umilință, a cumpărat-o la un preț de garsonieră.
A fost umilit și jignit periodic de către ziariștii de teren. I-a făcut găozari, păsărici, țigănci împuțite. A invitat ziaristele să le-o pună pe birou, chestie care trebuie să-l fi umilit foarte tare.
A fost umilit atunci când l-a pus pe Blejnar să hărțuiască presa. A fost umilit în fiecare zi în care fiica lui cea mare a câtigat mai mulți bani decât i s-ar fi cuvenit ca notar de țară într-o piață nedirijată.
A fost cumplit umilit la fiecare glumă proastă pe care a făcut-o. A fost umilit de fiecare manevră politică ce a sfidat constituția. A fost umilit de forțarea majorității în 2008 și în 2009. A fost umilit când a sfidat istoria și l-a jignit pe Regele Mihai. A fost umilit când el, în locul premierului, a stabilit politici fiscale și măsuri de criză.
Ce mai, a fost umilit, cu adevărat, zi de zi.
Dacă, într-adevăr, asta o fi problema lui Traian Băsescu: avalanșa de jigniri la care spune el că a fost supus. Dar dacă, așa cum spun medicii, uneori, după ce-ți cedează ficatul, te lasă și nervii?