De cînd cu întîlnirile lui cu președinți și premieri cu greutate, Klaus Iohannis și-a mai dat drumul la gură, spre fericirea jurnaliștilor acreditați la Cotroceni care, pînă nu demult, trăgeau mîța de coadă. Omul a ieșit din carapacea lui de fost primar de Sibiu ajuns președintele României, care mai mult zîmbea decît vorbea atunci cînd se întîlnea cu presa.
La întîlnirea cu Donald Trump, Klaus Werner Iohannis, cum îi spun, cu accent pe Werner, cei care vor să-l probozească, s-a descurcat cu engleza atît de bine, încît jurnaliștii americani care țin cu democrații au spus că el stăpînește engleza mai bine decît președintele republican al Statelor Unite. Observația asta o fi un răutăcism de presă la adresa lui Trump, dar, una peste alta, Klaus Iohannis e primul președinte al României care vorbește, fără să se poticnească, două limbi, pentru noi străine, pe care le-a învățat fără să plece din țară.
Că l-o fi meditat doamna lui la engleză, în timp ce el o învăța limba lui maternă, asta e o afacere de familie fără copii și fără studii la Moscova în anii ’50, ca Ion și Nina Iliescu, care știu rusa la perfecție, dar se feresc s-o mai vorbească.
Pentru o țară mică, aflată în preajma Rusiei, nu strică dacă președintele știe și rusește, dar e mai sigur, totuși, dacă omul de la Cotroceni stă mai bine cu engleza care se vorbește în NATO și cu germana Angelei Merkel, căci, la un caz de Doamne, ferește, rușii nu ne vor întreba dacă știm limba lor, ci ne vor arăta gurile lor de tun și zîmbetul rotund al AKM-ului, la fel cum au făcut-o cu ungurii în 1956 și cu cehoslovacii în 1968.
Ce putem noi face, știind că rușii n-au nevoie de translator cînd au chef să facă vizite neanunțate?! Ori să ne facem preș în calea unei vizite rusești cu tot armamentul din dotare, ori să fim prieteni cu cei care i-ar putea convinge pe ruși să-și vadă de alte treburi. Pînă să intrăm în NATO, am făcut o politică de curvă independentă, îmbrăcată în țoale cenușii, ca să nu bată la ochi, dar care are un pește care o așteaptă neîndurător după colț.
De cînd ne furlandisim pe corso, ca fetele care și-au descoperit libertatea, nu strică, totuși, să-i mai dăm semnale peștelui dinainte că nu vrem să ne păruim cu el, fiindcă avem prieteni puternici. Drept care Iohannis, cînd s-a dus printre prietenii străini înarmați care s-au obligat să ne apere de vizitatori neinvitați, s-a îmbrăcat pentru prima oară de sus pînă jos în alb, ca un hulub al păcii care știe că, pînă să ne apere șoimii de la apus, s-ar putea s-o pățim cu hultanii de la răsărit.