Dacă stau să mă gîndesc mai bine, prefer un marxist cinstit, știutor de carte, unui liberal pe care încă nu s-a uscat vopseaua. Cu cel dintîi poți sta de vorbă și te mai alegi și cu un ce profit intelectual, dacă n-ai citit Capitalul lui Marx, în timp ce cu liberalii vopsiți bați apa în piuă, fiindcă cei mai mulți dintre ei nu sînt decît niște papagali care te iau cu Brătienii și cu „Prin noi înșine!” fără să aibă habar despre cine și despre ce vorbesc.
Liberalul recent vopsit habar n-are ce-au făcut Brătienii și nu știe nici despre luptele doctrinare între liberalii noștri interbelici care voiau piață liberă în România și liberalii care le spuneau că, fără sprijin de la stat, se alege praful de inițiativa particulară autohtonă. Din acest punct de vedere, Dumitrache Titircă, negustor de cherestea și căpitan în Garda Civică, știa mai multe despre liberalism decît liberalii de pricopseală politică de azi. Ca să nu mai spun că marxistul Ion Ianoși, om care citise multe și diverse, știa mai bine istoria liberalismului de la noi și întîmplările istorice ale liberalismului în general decît vîrfurile liberale autohtone de azi.
Sărăcia doctrinară a liberalilor, care apasă mai mult pe butoanele populismului decît pe cele ale liberalismului de azi, e unul dintre motivele care îl fac pe alegător să nu mai priceapă de ce ar trebui să voteze PNL-ul și nu PSD-ul și de ce ar fi mai bun un partid istoric decît unul nou înființat. La chestia asta ar fi trebuit să cugete însă și PSD-ul, care nu mai știe de ce e un partid de stînga. Analfabetismul politic se plătește și se cunoaște. I-ați auzit pe liderii pesediști să deplîngă moartea lui Ion Ianoși? Eu nu! I-ați văzut pe liberalii de la vîrf să zică măcar un cuvînt despre dispariția acestui om de cultură care face parte din patrimoniul nostru? Nici eu! Ne scufundăm în ignoranță cu aceeași prostie cu care lăsăm să treacă pe lîngă noi moartea unor personalități care ar merita funeralii speciale, indiferent de convingerile lor politice.
Marxistul cinstit Ion Ianoși nu s-a făcut om politic, așa că nu i se pot scoate ochii, postum, că și-ar fi folosit lucrativ convingerile. Singurul, dar infamantul lucru pe care nu pot să i-l iert e că nu și-a luat distanță de îndemnul lui Marx, din Manifestul Comunist al luptei de clasă, nici măcar după ce a văzut la ce crime a putut duce lupta de clasă.