Un sfert de veac de unicitate

În 2001, România descoperea, la nivel guvernamental, informatica. Descoperise computerele cu ceva vreme înainte, când devenise foarte bănos să furnizezi statului român prespapieruri formate din unitate centrală și monitor, plus, pentru chitanțe, tastatură și mouse. De fapt, unitățile centrale erau ținute sub birouri, fiind prea mari și încurcând vizibilitatea între colegii așternuți la bârfă în cele opt ore de program bugetar. De mai mare trecere se bucurau însă suporturile de mileuri de 13 sau 15 inci. Dacă le și băgai în priză, din când în când, răspândeau o lumină albăstruie plăcută și liniștitoare.

Legal, acele computere nu puteau funcționa, pentru că nu se cumpăraseră pentru ele și soft-urile necesare, de la sisteme de operare la pachetele de bază furnizate mai ales de către Microsoft. A fost nevoie să vină o a doua guvernare de dreapta pentru a pricepe avantajele afacerilor cu licențe, afaceri devenite, mai târziu, dosarele Microsoft.

Tot în 2001, România devenise una dintre destinațiile favorite ale lui Bill Gates. Cum, de ce tocmai România, e greu de spus. Dar Microsoft avea deja aici un birou serios de vânzări, pregătea centre de dezvoltare, avea planuri de investiții. Pentru a atrage un asemenea gigant, la fel de american precum Bechtel-ul, Guvernul a făcut ceea ce, oricum, ar fi trebuit să facă de mult: a început să ia măsuri împotriva pirateriei software, în principal. Dar părea puțin. Prea puțin pentru a ajuta o întreagă industrie să se dezvolte. De aia, în înțelepciunea lui, Guvernul Năstase a introdus scutirea de impozit pe venituri a celor din industria IT. Industrie aproape inexistentă în acel moment, care avea nevoie de un sprijin serios pentru a se pune pe picioare.

Discuțiile inițiale s-au purtat în jurul unui impozit pe venit diminuat pentru IT-iști, un impozit de doar 8-10%, în condițiile în care restul angajaților plăteau un impozit progresiv, între 18% și 40%, în funcție de mărimea veniturilor, pe 21 iunie 2001 Guvernul Năstase aprobă Ordonanța de Urgență prin care scutește complet de impozit „veniturile din salarii ca urmare a activității de creare de programe pentru calculator“. OUG-ul cu pricina a intrat în vigoare pe 29 iunie 2001, iar de atunci și până în zilele noastre IT-iștii au fost scutiți, guvernare după guvernare, de impozitul pe venit. Spunem IT-iștii, pentru că, de-a lungul timpului, nu doar creatorii de programe pentru calculator au beneficiat de această scutire de impozit pe venit.

Au trecut, așadar, de atunci, peste 22 de ani. Aproape un sfert de veac. Industria s-a dezvoltat și a dus la apariția a numeroase și false Silicon Valley. false pentru că, de fapt, IT-ul românesc nu creează, neapărat. IT-ul românesc înseamnă, în principal, un soi de lohn. Ca și în industria auto, producem prea puține chestii originale aici, ci mai degrabă luăm la pilă subansambluri. Singura țară din UE în care IT-iștii sunt scutiți de impozit pe venit de 22 de ani este țara în care digitalizarea produce prostii precum „ION“ pe post de Inteligență Artificială, iar statul nu este în stare nici în 2023 să aibă baze de date interconectate, punându-te să umbli din ghișeu în ghișeu pentru a obține probe și dovezi ale faptului că ești un cetățean cumsecade.

Industria IT-ului a beneficiat de ajutor de la stat timp de 22 de ani fără ca asta să transforme România în minunea tehnologică a lumii, a Europei și nici măcar a Europei de Est. Probabil n-am făcut noi destul. Probabil că scutirea de impozit pe venit a salariilor din IT nu este suficientă. Contractele de zeci de milioane ale statului cu aceeași industrie n-au fost nici ele suficiente. Deci sigur-sigur facem noi ceva greșit.