De la vizita în Făgăraș, unde a fost filmat de vecini într-o elegantă ținută de tuns via, până azi, la Cahul, Nicușor Dan nu a mai fost văzut în lume. Au trecut aproape 12 zile de când președintele țării nu a mai apărut nicăieri în viu. A intrat doar de pe calculator, cum a făcut-o pe 24 august, la Coaliția pentru voință, de la Kiev, și marți, când a mediat online și degeaba negocierile dintre partide pentru eventuala formare a unui guvern. În caz că am avea nevoie de guvern toamna asta, dar nu ne grăbim. Nici n-am avea motive, din moment ce țara merge ca unsă. Începea să ne fie dor de el ca de Iohannis. Ne-au lipsit mișcările lui de Mr. Miyagi și secundele de meditație adâncă de la conferințele de presă. Nu există o informare oficială despre un concediu de odihnă sau medical. Ce-o fi fost cu el?
O fi fost bolnav? S-o fi împiedicat în ciucurii covorului de antrenament de la Cotroceni, unde exersa zilnic primirile oficiale, luxându-și glezna? A evitat astfel să arate lumii o nouă vulnerabilitate? Ascunderea rănilor cu demnitate ar fi fost un act responsabil, dovada unei abilități de care dau dovadă doar marii bărbați de țară.
N-o fi avut chef? Din ce a prestat până acum și din ce s-a mai auzit din activitatea lui de primar general, când dispărea cu zilele, n-ar fi deloc exclus. Poate nu s-a adaptat încă la fusul orar de președinte și funcționează încă după cel de la Capitală. Deși avea treabă administrativă căcălău, presiunea la București era mai mică. Luxul timpului pierdut nu sărăcea o țară, bloca doar un oraș.
A fost supărat? De ce nu? Ar avea motive. În ultima vreme, pare că a fost abandonat de structuri și lăsat singur cu țara. S-o fi certat cu gradații, i-or fi pus target-uri greu de atins. Sau poate și-a luat bullying pe grupurile de WhatsApp ale părinților de la grădinița și școala copiilor.
A cerut-o pe Mirabela de președintă? Poate că, după o cină romantică, la coliba unor ciobani din Munții Făgăraș, scăldați de lumina stelelor, a îngenunchiat lângă tuciul încă aburind, a scos din buzunar, din a cincea încercare, sceptrul de președinte și a întrebat-o: Mirabela, vrei să fii președinta mea? Altfel nu se poate explica trimiterea ei singură, la Kiev, unde a fost primită de cuplul prezidențial ucrainean, nu de șefa menajerelor de la Palatul Mariinski. Poate asistăm la prima președinție de familie în sistem hibrid. Când situația o cere, se rotesc între ei, ca la volei.
Dar iată că omul a apărut. E viu, mișcă, a mers în două picioare pe covorul roșu moldovenesc. Abia așteptăm să vedem ce scheme din mâini a mai învățat.