1. Afacerea Kovesi s-a derulat sub presiune. Ca în legea lui Bernoulli, presiunea a fost de mai multe feluri:
– o presiune externă, a Bruxellesului (manifestată prin declarațiile Schengen și MCV), la care Ponta a devenit ultrasensibil
– o altă presiune, internă, a lui Băsescu, (exprimată prin împingerea lui Morar pe lista procurorilor candidați).
– o presiune personală, a lui Ponta, pornită din dorința de a guverna și de a răspunde mai rapid nerăbdării generale.
2. E exclus ca Ponta să fi îndrăznit să ocolească procedura de numire transparentă a procurorilor, așa, de capul lui. Cînd a făcut-o, asta s-a întîmplat NUMAI cu acceptul Bruxellesului. Dacă ar fi făcut-o fără acest acord, Barrosso, Reding și revista Nature ar fi redeschis sezonul isteriei. Prin urmare, europenii nu numai că ȘTIAU că numirea procurorilor șefi se va face POLITIC, dar și DOREAU ca lucrurile să se petreacă așa.
3. Pe plan intern, a fost o înțelegere în trei: USL, Băsescu și CSM. Ponta urma să se descurce cu Antonescu și cu restul alianței. În sarcina lui Băsescu rămînînd Morar și Hăineală.
4. Antonescu a fost CONSULTAT și nu doar INFORMAT, iar asta este un fapt. Dacă ar fi fost luat prin surprindere și tratat de sus, așa cum pretinde, Antonescu ar fi avut nu numai legitimitatea de a răsturna masa, dar și pîrghiile de a bloca aceste numiri de procurori. Nimeni, nici măcar un singur alegător al USL, n-ar fi avut ce să obiecteze dacă Antonescu și PNL ar fi amenințat cu desfacerea USL în caz că Ponta o numeste pe Kovesi. Prin urmare, Antonescu nu numai că a fost o parte a planului, dar a și primit un rol. Pentru că Ponta își dobîndise deja mandatul, iar Antonescu încă nu, s-a stabilit pentru el rolul de băiat bun, păstrător al idealurilor morale ale USL, emițătorul unui discurs "de pe vremuri", lăsînd în seama lui Ponta discursul "adaptat la realități".
5. Băsescu, la rîndul lui, a marșat, acțiunea arătîndu-se pe gustul lui de combinator. A înțeles că se poate mulțumi și cu jumătate din pot, presupunînd că va controla 50% din devotamentul viitorilor procurori.
6. Numai că Ponta și-a supraestimat posibilitățile de comunicare internă, în partid și în alianță. În plus, a subestimat loialitatea lui Antonescu, partenerul care n-a șovăit să suprareacționeze în folos propriu și să se poziționeze ca unic și ultim apărător al valorilor fundamentale ale USL, dînd o lovitură consistentă de imagine.
7. La fel a pățit Băsescu. El a dat greș cu Morar și Hăineală, care pur și simplu n-au mai reacționat la butoane. De ce au făcut-o?
8. Morar s-a simțit îndepărtat de la masa de joc după numirea lui la CCR. Aștepta ca președintele să-l mențină în continuare în inima puterii, lăsîndu-l să împingă la șefia DNA oameni de-ai lui, din sistem. Mai mult, după șapte ani în care a lucrat în folosul politic al unuia ca Băsescu, nu i-ar fi venit la îndemînă să știe că un procuror din exterior i-ar umbla prin dosarele puse la păstrare. Scheletele din fișet trebuiau îngrijite de un om verificat, familiarizat cu ele, complice și securizat. Simțind că Băsescu face înțelegeri peste capul lui și îl lasă la cheremul nu se știe cui, Morar a reacționat în CSM și a amînat avizul cu două luni.
9. În cele două luni se poate schimba soarta listei cu propuneri atît prin fierberea din coaliție, cît și prin nemulțumirea opiniei publice. În plus, două luni sînt prea de ajuns pentru ca cei șase – opt procurori să fie răscoliți de presă pînă la nivelul codului genetic. Peste două luni, ei pot arăta ca un grup infracțional, care poate fi fericit că scapă nearestat.
10. E clar ce profit îi poate aduce Afacerea Kovesi lui Băsescu: un oarecare confort penal după dispariția imunității. Sigur, ideal ar fi fost Morar, mai ales că despre Kovesi umblă o legendă în care ea i-ar fi jurat lui Băsescu dușmănie veșnică. E puțin probabil, dar nu exclus. Una peste alta, dacă peste Kovesi turnăm și puțin Codruț Olaru, plus alte figuri de șefi de servicii recunoscători, ex-președintele Băsescu ar putea spera să doarmă ceva mai liniștit.
11. Ce profit obține Ponta? Prin figura asta, Ponta vrea să intre în grațiile Bruxellesului. Pus în balanță cu pierderile de imagine, acest cîștig pare mic. De fapt, aproape inexistent. Comisia s-a pronunțat deja în favoarea procedurii transparente. Cu alte cuvinte, dacă planul n-a ieșit, noi ne retragem în secret. Tot la capitolul cîștig ar fi interesul arătat de el guvernării: sacrificiul de imagine în folosul eficienței. Asta însă reprezintă genul de folos pe care îl tragi ori postum, ori o generație mai tîrziu. Chiar dacă premierul a arătat viteză de decizie și dorință de a asuma responsabilitate politica, aceste chestii pier sub valul masiv de antipatie cu care s-a potcovit. A fost imprudent, grăbit, șantajat sau prost? Răspunsul trebuie să pornească de la două diagnostice clare: Ponta e inteligent și în niciun caz nebun.
12. Cu Antonescu e clar: el a cîștigat tot ce a pierdut în vară.
13. Voiculescu e, alături de Morar, unul din marii perdanți. Speranța lui că liberalii vor influența alegerea procurorilor șefi a murit prima dată în brațele Monei Pivniceru și a doua oară miercuri dimineața. Dosarele lui voluminoase rămîn în continuare coșmarul bătrîneților lui îmbelșugate.
14. Cît despre întrebarea zilei și a zilelor ce vor veni, ea e una singură. A bătut Ponta palma cu Băsescu? De bună seamă că a bătut-o, la fel cum a bătut-o întregul USL atunci cînd a apărut pactul de coabitare și atunci cînd, acum șase luni, au introdus-o pe Kovesi în guvernul USL. A fi bătut și altfel de palmă presupune două situații:
– existența unui șantaj dinspre Băsescu/servicii
– apartenența lui Ponta la structuri
Îmi place să cred că Victor Ponta e prea tînăr pentru povara epoleților. Dealtfel, după cum s-a văzut, cadrele militare și secrete l-au tratat cu excesivă dușmănie în perioada referendumului. În plus, e prea bine poziționat pentru o carieră politică importantă, ca să muște la avantaje mărunte, aruncate pe jos de unul ca Băsescu. Pînă una alta însă, el pare că s-a grăbit să le culeagă și i-a permis marinarului să-l prindă aplecat.
Cu șantajul intrăm în alt peisaj, unul sinistru, în care nu doar șantajistul e un ticălos, dar mai ales șantajatul, care, ca să-și acopere micul secret, folosește o pătură lată cît o țară, cu tot cu locuitorii ei.
15. Celelalte vești sînt bune: USL nu se rupe, Ponta e încă tînăr, iar în weekend va fi cald.