În funcție de perspectiva din care privești o țeapă și de capătul la care te afli în raport cu țeapa, România ia sau dă tot soiul de țepe. Culturile de investiții ratate sunt atât de bogate și atât de diverse încât poți face categorii până când îți dai seama că, finalmente, chiar și timpul pierdut cu realizarea de categorii a fost tot o țeapă. Dar cea despre care vorbim de această dată se referă la felul în care România rămâne nu neapărat fără bani, ci fără tineri. Și, ulterior, fără bani, că tot aici se ajunge.
Ministerul Educației nu are un raport despre numărul tinerilor plecați. Însă, potrivit datelor oferite de UNESCO, sunt aproape 34.300 de tineri români care își continuă studiile în afară țării. Mai mult cu o mie decât populația orașului Reghin, de exemplu.
Ministerul nu are un raport pentru că o problemă nu poate exista atâta timp cât nu știi de existența ei. O ignori, arunci capul între acte și viața merge înainte cu tine, ministerul, neștiind. În plus, e normal ca Ministerul Educației să nu știe. E prea ocupat să se bucure: dacă absolvenții de liceu continuă să plece, nimeni nu o să se mai plângă de reformele din educație. Se dă o lege prin care toată lumea să învețe din manuale care conțin notițele și desenele făcute de Veo pe la ședințele de Guvern? E perfect. N-ai copii, nu ai nici comentarii. În plus, nici nu ne mai batem capul cu cheltuielile lor pentru vacanțe, că tot a venit perioada din an în care ne plângem că au rămas în paragină taberele de stat care arată atât de rău că nimeni nu îi mai trimite pe ăia mici să se distreze cu statul român.
Normal că nu! Păi, nu e suficient că îi nenorocește statul pe copii în timpul anului școlar? Cine e nebun să mai trimită copii în tabere școlare? Bine, probabil că ăsta e mecanismul prin care rămânem și fără studenți: e ca în vremea comunismului, când echipele de fotbal mai aveau deplasări, iar la întoarcere mai era jumătate de lot, că unii dezertau. Așa și cu copiii: se chinuie pe-aici cât pot, prind niște vânt în pânze în străinătate și nu-i mai vezi.
