Pace! Pace! Numai despre pace vorbesc toate portavocile piticului din grădina vilei de la Izvorani și tras cu cheia de către demenții planetei. Și toate astea în timp ce bucăți de caldarîm zboară către jandarmi, geamuri de magazine se sfărîmă și incendii apar în Centrul Vechi, sub greutatea păcii. Minunatul stat român, cu armatele sale de demnitari, lasă totul în seama Jandarmeriei, o instituție pentru care pînă și românul normal nutrește o iubire a priori.
De undeva din Dubai, de sub razele calde ale soarelui și protecția inexistenței unui acord de extrădare, Horațiu Potra își îndeamnă oștenii la luptă. Să iasă toți cei care au fost în Congo, cu săbii, cu topoare, cu arme și tot ce mai există prin arsenalul grupărilor paramilitare și neo-nazi, să lupte pentru democrație și libertate. Așa cum au luptat și în Congo, un model pentru tot ce înseamnă valorile și principiile democratice. Potra fusese reținut, i s-au găsit arme albe și arme letale, un purcoi de bani nejustificați, relațiile lui cu grupări paramilitare nici măcar nu trebuiau documentate de autorități, căci omul își posta de unul singur nebuniile. A fost apoi eliberat, i s-a ridicat sechestrul pe bani și chiar controlul judiciar, ca să poată oșteanul să se plimbe liber, în căutarea păcii. Este probabil cea mai mare rușine pentru statul român de la fuga lui Hayssam, însă nici unul dintre politicienii de prim rang n-a scos o vorbuliță despre toată tărășenia.
Demnitarii români stau și privesc la TV, cu o atenție și o îngrijorare cum n-a reușit nici Iohannis. Statul român se uită la televizor în timp ce jandarmii restabilesc ordinea, cu prețul cîtorva dintre ei caftiți de iubitorii păcii. Societatea civilă, România normală la cap adică, e chemată cumva să-i apere pe hoții și șmenarii la costum și cu funcție de nebunii și dilimanii înarmați cu bîte. Și-apoi ne mirăm că frustrarea și nemulțumirea se transformă în furie…