În caz că nu știați, și sigur nu mulți știu, România are o instituție numită RoAID. Un fel de USAID, dar românesc, prin care vrem să, atenție, „aducem împreună munca instituțiilor publice românești, a societății civile și a sectorului privat spre efortul global de eliminare a sărăciei extreme și pentru a oferi un mai bun suport instituțiilor democratice din țările în curs de dezvoltare”. I shit you not! Aoleu, noi, ăștia de la periferia Europei, cu pantalonii rupți în cur și tină pe gumari, vrem să salvăm țările în curs de dezvoltare. Uf, ce nobil. E bine și, dacă tot există instituția asta, care vrea ea să unească expertiza domeniului public, privat și a societății civile, trebuia montat în fruntea ei un securici. Căci director general al RoAID e nimeni altul decît Cătălin Harnagea, fostul șef al Serviciului de Informații Externe. Băi, dar pare că am intrat în epoca în care spionii nici nu se mai ascund. Eh, dar despre ce voiam noi să vă zicem aici: despre plimbările acestor securiști cu misiune nobilă de salvare a planetei și eliminare a sărăciei extreme. Ei bine, încă de anul trecut, instituția asta a semnat un contract-cadru prin care, timp de patru ani, peste 500.000 de lei vor fi cheltuiți anual pe bilete de avion. Și, absolut de așteptat, banii de la securici merg la firmele private, care mai totdeauna marchează cîte un act adițional. Spre exemplu, banii ăștia direcționați de Harnagea vor ajunge, printre altele, în conturile Eximtur, Eurotravel sau TravelTime D&R, dar în special la SC Danco Pro Communication SRL, firmă deținută de un domn pe nume Daniel Cornel Rodea, amic de-al lui Ristea Priboi. Bașca, zice presa că Danco Pro era firma care asigura transportul de colo-colo, în excursii de business și intelligence în care se plimbau Sebastian Ghiță și Ristea Priboi. Altfel, despre cîte contracte a avut Danco Pro cu statul nu ne-ar ajunge o gazetă de mărimea județului Tulcea ca să le trecem pe toate.
Unde se duc securiștii cînd se duc, și mai ales cu ce
Zoom Unde se duc securiștii cînd se duc, și mai ales cu ce
Excelent articolul. Dar trebuie punctat ceva.
La fel se întâmplă în toată lumea, armata americana lucrează cu o gramada de subcontractori. Aceeași de prin anii 50-60. Ai căror patroni ajung uneori șefi la Pentagon, la NATO și-n alte servicii, apoi se retrag iar de unde au venit – la firmele în cauza.
Mica dar esențiala diferența e ca în cazul lor, totul e pe fata – la noi, fără presa de investigație, suntem, furati în liniște și fără agitație.