În fine, după un deceniu de moravuri care întrec, practic, orice închipuire, un tabloid din România face niște dezvăluiri senzaționale privind infracționalitatea spirituală: "Ați mai auzit de polițiști care recunosc că au făptuit fărădelegi și că acum se căiesc? Dar de unii care se roagă pentru infractori, să nu mai fure? Chiar dacă pare de necrezut, Asociația Polițiștilor Creștini din România are ca membri sute de oameni ai legii care-și recunosc păcatele, se căiesc și încearcă să-i îndrepte pe răufăcători, nu cu lovituri de baston pe spinare, ci cu vorbe de duh, inspirate din Biblie" (Libertatea, 23 februarie). Din cîte-am înțeles, polițiștii creștini nu se sfiesc să iasă în mijlocul comunității lor (în speță, la Timișoara), pentru a înălța rugile lor specifice meseriei. Gen: “Doamne Iisuse Hristoase, ne rugăm Ție pentru infractori, Doamne din ceruri, ca să îi faci să nu mai fure”.
Brusc, am înțeles că trăiesc într-o lume puternic spiritualizată, care a ieșit complet din canoane și chiar din normalitate, cum ar zice ateii care ne urmăresc în aceste momente. Căutările mele în acest vast domeniu au început, simplu, firesc, pe un site de anunțuri matrimoniale creștin-ortodoxe (cetatea-crestina.org), înființat de un grup restrîns de creștini ortodocși care-și doresc să sprijine întemeierea familiilor creștine-creștine. Nu sectante sau așa ceva. Pentru că, o să rîdeți, dar "sînt tot mai puține familii de acest fel, din păcate, ceea ce este grav", iar cei mai activi polițiști, pompieri sau medici ai lui Dumnezeu provin din afara bisericii noastre strămoșești.
Așa am aflat, de pildă, că la Constanța s-a organizat recent o Ligă Creștină la Fotbal, special pentru suporterii Evangheliei. O idee cu atît mai binevenită cu cît, anul trecut, frații noștri evanghelici de la Chișinău au pus pe picioare o Ligă Creștină la Tenis de Masă cu participare internațională. Care a fost, dacă mă-nțelegeți, "o inițiativă de a organiza turnee la tenis de masă, cu scopul promovării și folosirii acestui sport ca instrument de relaționare în evanghelizare și ucenicie personală". Așa stînd lucrurile, nu e de mirare că sub înaltul patronaj al Arhiepiscopiei Rîmnicului (deci miroase deja a contraofensivă ortodoxă) ființează, încă din 1992, Asociația Femeilor Creștine, al cărei prim președinte a fost o doamnă psiholog. Acum e o bibliotecară.
Există, așa cum era și firesc, o Asociație a Bărbaților Creștini sub genericul "Timișoara Evanghelică", precum și o Asociație a Consilierilor Creștini din România, care organizează, evident, cursuri de consiliere creștină. Remarc, altminteri, că într-o țară extrem de spirituală, în care funcționează "Ambasada Lumii Creștine – Centrul Creștin Philadelphia Jibou", Asociația Creștină "Festival 100% – Valul Închinării" și, nu în ultimul rînd, Asociația "Bărăganul Creștin din România", lucrurile pot merge chiar puțin mai departe. Avem, care va să zică, și o Asociație a Cercetașilor Creștini Români, membră a Federației Scoutismului European – dotată cu statut consultativ pe lîngă Consiliul Europei și recunoscută de Sfîntul Scaun. E bine de știut că cineva se gîndește deja la mîntuirea tinerilor noștri cercetași.
În fine, exista (cel puțin în ianuarie 2010, cînd dezaproba niște "pseudo-anchete" jurnalistice îndreptate împotriva lui ÎPS Bartolomeu Anania) chiar și o Asociație a Ziariștilor și Editorilor Creștini (AZEC). Nu e deloc limpede cum stau lucrurile în această parohie profesională la patru ani după Afacerea Anania. Dar mi s-ar părea normal ca AZEC să fie și ea în faliment sau măcar, așa, într-o insolvență mică, asemeni întregii bresle jurnalistice agnostice sau pur și simplu ateiste.
P.S. Există, de asemenea, și Forumul Creștin "Noua Dreaptă". Asta ca să-nțelegeți de ce sînt de-a dreptul îngrijorat.
